Grand Tour este denumirea utilizată, începând cu secolul XVII, pentru a denumi călătoria culturală pe care, mai întâi nobilii britanici, mai apoi membrii familiilor nobiliare europene, obișnuiau să o facă în Europa pentru a descoperi cultura și civilizația europeană. Acest Gran Tour presupunea că tinerii ajunși la vârsta de aproximativ douăzeci de ani plecau în Europa, însoțiți de un Cicerone (o călăuză adultă) și petreceau între câteva luni și câțiva ani descoperind Roma și vestigiile din peninsula italică, Franța, Germania și, mai ales, Grecia – pentru că în această perioadă toată lumea devine fascinată de elenism și de clasicismul Greciei antice. A fost o adevărată mișcare care a influențat și modelat turismul modern și, evident, hărțile. De exemplu, în această perioadă la Veneția apar cărți poștale pictate de artiștii locali, precursoarele vederilor moderne, care deveneau ambasadorii orașelor respective în lume. În cazul hărților, acestea nu mai au doar un mesaj politic ci și unul cultural. Un exemplu în acest sens este harta ”Turcia în Europa (…) (Turky in Europe(…))” realizată în anul 1708 de cartograful britanic John Senex și expusă la Muzeul Hărților din București.

Cu toate că hărțile pot fi citite și înțelese în mai multe chei, eu astăzi vă invit să priviți această hartă ca un tânăr nobil și turist britanic al secolului XVIII.

– Ajunși în Moldova veți descoperi așezarea Kotnar sau ”Kotinara – famous for ye fine wines made there” (Cotnari, faimos pentru vinurile bune făcute acolo), iar în sudul Valahiei (al Țării Românești) localitatea ”Buchoreste – the Residence of the Hospodar of Walachia” (București – reședința domnului Valahiei).

– Pe această hartă se acordă multă atenție vestigiilor Greciei antice, fiind indicat locul unde se află ruinele Troiei, ruinelele de la Abydo, ”Antina – Unde se află o abundență de ruine” etc. Fără a fi grecești, găsim indicate și alte vestigii, cum ar fi ruinele de la Ulpia Traiana iar în apropierea lor se află ”Iron Gate” – Porțile de Fier ale Dunării și podul lui Traian peste Dunăre.

– În unele zone, mai puțin cunoscute europenilor în secolul XVIII întâlnim notițe cum ar fi, legat de ”Moldova – Here abouts ye Country is all Desserted” (În această zonă regiunea este nelocuită/ deșertică).

– Un alt amănunt foarte interesant este amintirea căilor de intrare în Transilvania: ”1st entrance into Transylvania, Second entrance” etc., fiind amintite în total în jur de cinci căi de acces.

Bineînțeles, această hartă poate fi privită și ca un document de geografie politică, ne poate face să ne întrebăm cât a fost și este de europeană Turcia, poate fi interpretată – pornind de la desenul figurat în cartușul hărții – ca o odă adusă Greciei antice și așa mai departe. Sau poate fi privită ca o invitație într-o călătorie într-un spațiu în egală măsură imaginar – un spațiu al miturilor și legendelor și real – o călătorie în istoria Imperiului Otoman și a celui Habsburgic.

Vă aștept la Muzeul Hărților pentru a descoperi împreună lumea fascinantă a hărților.