Mă furișam peste vreo 1000 de ani cu grijă prin hățiș, cu brațele încordate pe arc și atentă la dispozitivul meu de realitate augmentată. Deodată, santinela m-a detectat și a alertat celelalte mașinării. Imediat, dinozaurul din vale a început să alerge înspre mine cu rachetele armate. Cam despre asta e vorba în cel mai futuristic joc de vântoare făcut vreodată. Doamnelor și domnilor, Horizon Zero Dawn!
Povestea se petrece la un moment dat în secolul 31, iar personajul pe care îl interpretezi e o tipă, Aloy, parte a unuia dintre cele câteva triburi primitive care au repopulat Pământul în urma unei apocalipse tehnologice. Triburile știu că nu sunt singure pe lumea asta dificilă și inexplicabilă care a rămas moștenire de la Cei Bătrâni. O faună diversă sub forma unor mașinării periculoase s-a dezvoltat în toate formele de relief existente, inclusiv ruinele marilor orașe, toate revendicate de-a lungul anilor de natura înconjurătoare. Întrebarea după care alergi pe parcursul jocului este „de ce?”.
Pentru că, unu la mână, Horizon Zero Dawn arată în felul în care arată, reușind să stoarcă tot ce poate din tehnologia unui PS4, singura platformă pe care funcționează, și doi la mână, răspunsul care se conturează pe parcurs e pe măsura grandorii cu care se desfășoară acțiunea. Până la urmă, mare parte din timp te ocupi cu vânătoarea dinozaurilor mecanici care trag cu lasere și alte arme sofisticate în tine, având la dispoziție o lume pe care cel mai probabil nici n-o s-o poți cuprinde toată. E impresionant cât de ușor te poți pierde în toate astea și cât de mult poți ajunge să-ți placă s-o faci.
Faptul că Horizon Zero Dawn a fost dezvoltat de Guerrilla Games e posibil să ajute la o optimizare mai bună a acestui articol pentru motoarele de căutare, deci mă bucură. Altfel, nu are nicio legătură cu radioul, chiar dacă au scos și ei un produs de foarte bună calitate, wink-wink. Au și primit anul acesta pentru el, printre altele, premiul pentru cel mai bun scenariu de joc video din partea Asociației Scenariștilor Americani și premiul BAFTA pentru conținut original. Dacă în suflet încă nu mai eram copil, mi-ar fi părut rău că pe vremea mea nu găseam așa ceva.