Uau! Uau, uau, uau. Cam asta e părerea mea despre Red Dead Redemption II, pe care o pot exprima cu gura căscată. Mă văd în situația dificilă de a face o recenzie unui joc despre care vuiește tot interentul fără să repet ce am citit deja de zece ori prin alte părți și fără să dau de gol povestea. Și pe care, la fel ca voi de altfel, în loc să stau cu ochii în textul ăsta, mai bine l-aș putea juca.
În primul rând, e înspăimântător de detaliat. Dacă în cealaltă mare producție Rockstar Games, seria Grand Theft Auto, erai deja încurajat să te ocupi de aspectul personajului tău mai mult așa, de dragul faptului că o puteai face, în Red Dead Redemption II, dacă nu vânezi ca să mânânci, mori. Dacă nu te mai speli din când în când, ți se acoperă fața de jeg și devii de nerecunoscut. Îți crește părul, barba, hainele groase îți taie răsuflarea în căldura sudului și în cele prea subțiri îngheți pe munții înzăpeziți. În plus, toată lumea te judecă. Și apropo de toată lumea, vai, cum sunt conturate personajele! Până acum credeam că frica de a rata ce se întâmplă fără știrea ta e valabilă doar în viața de zi cu zi, dar în Red Dead Redemption II se țin petreceri în jurul focului de tabără chiar și când nu ești atent la ele. Am întâlnit oameni reali cu mai puțină personalitate decât mulți dintre cei pe care îi întâlnești pe parcursul jocului, iar dialogurile sunt pur și simplu impecabile.
În al doilea rând, faptul că acțiunea e situată la finalul unei ere, sfârșitul vestului sălbatic și începutul civilizației, al regulilor impuse de autorități pentru ca aceasta să poată funcționa, e un alt mod ingenuos de a face jocul nostalgic pentru libertatea pe care o mai ai doar în lumea lui virtuală. Că jefuiești trenuri, poștalioane, te iei la bătaie prin baruri sau vânezi recompense, nu simți niciodată că te abați de la povestea ta.
De obicei, în producții open-world, așezările mari sunt principalele atracții. Acolo, narațiunea începe să capete alt ritm, e agitație, se întâmplă lucruri. Aici, prima impresie a revoluției industriale îți lasă un total alt gust. După ce am ajuns la oraș am avut senzația nemaiîntâlnită până acum că vreau să mă întorc cât mai repede pe pajiștile întinse unde pot fi liber. Aici, sălbăticia e unde vrei să fii, mai ales că te poți plimba cam oriunde vezi cu ochii.
Destul de evident, rolul tău e cel al unui nelegiuit. Faci parte dintr-o bandă care te-a crescut și care funcționează ca un întreg, prinzi drag de tovarășii tăi de aventură. În același timp, liberul arbitru e foarte prezent. Poți fi binevoitor sau te poți purta ca un nenorocit. În ambele cazuri, vei suporta consecințele. Dar hai să fim serioși, contextul jocului e o totală fantezie a copilăriei, atât de bine închegată, tratată matur și care beneficiază de atât de multe resurse cum nu ar putea vreodată să egaleze joaca din spatele blocului sau cea cu arcul la cabană.
Am văzut de-a lungul vremii tot felul de oferte pentru PS4 la pachet cu diferite producții de top. Abia Red Dead Redemption II e genul de joc de o asemenea anvergură încât merită într-adevăr să-ți cumperi o consolă pentru el. E anunțată, totuși, și o variată pentru PC în viitorul apropiat. Oricum aveți de gând, evadare plăcută!
