Când ajungi sa cunoști o lume atât de complexă, fascinantă și într-o continuă mișcare, lumea din jurul tău ajunge să capete o altă culoare, te face mai doritor în a descoperi cât mai multe lucruri noi.

Fluturii sunt insecte care aparțin Ordinului Lepidoptera, care derivă din cuvintele grecești:

Un prim lucru fascinant la acest ordin este faptul că se transformă din omizi în creaturi zburătoare colorate, care dau sezonului cald un plus de viață și te trimit într-o lume feerică. Această transformare are loc treptat, fluturele trecând prin patru stadii de viață:

Ciclul de viață al lepidopterelor

Omizile au și ele modalitatea lor de a te surprinde plăcut. Mai jos sunt câteva cadre foto care ilustrează această afirmație.

Omizile speciilor Hyles euphorbiae și Hyles gallii

Omizile speciilor Hyles euphorbiae și Hyles gallii

Lepidopterele, au un mod unic de a se hrăni, prin intermediul unei trompe (spiritrompă) care se află încolăcită în partea de jos a capului.

Trompa speciei Agrius convolvuli

Să începem prin a lămuri partea cu fluture de zi sau fluture de noapte.

Majoritatea oamenilor cred că fluturii de noapte, sunt mici și au culori mohorâte, şi zboară doar noaptea, în timp ce fluturii de zi zboară în timpul zilei și sunt viu colorați. General vorbind, este o afirmație corectă, însă există și fluturi de noapte mari, viu coloraţi sau care zboară în timpul zilei, și fluturi de zi mici nu atât de încântător colorați.

Cel mai ușor mod de a determina dacă vezi un fluture de zi sau de noapte este să te uiți la antene. Chiar dacă există excepții, antenele fluturilor sunt de obicei drepte, puțin îngroșate (clubate) la vârf, în schimb ce mulţi fluturi nocturni au antenele penate sau zimțate.

Antenele fluturelui de zi Callophrys rubi

Antenele fluturelui de noapte Macrothylacia rubi

Toate lepidopterele au 2 perechi de aripi prinse de torace și 3 perechi de picioare (pe care se întâlnesc senzori gustativi). Aripile sunt acoperite cu solzi chitinoși de diferite culori, care pe lângă rolul în camuflaj, imitație, ajută și la termoreglare, produc feromoni și ajută la zbor.

Fața superioară a speciei Melitaea didyma

Fața inferioară a speciei Melitaea didyma

La fluturii nocturni, mecanismul de cuplare al aripilor se numește frenulum, pe când la fluturii diurni mecanismul este diferit, acestea fiind unite de lobul humeral.

Frenulum la specia Agrius convolvuli

În ceea ce privește zborul, în timpul verii cea mai mare activitate la fluturi se înregistrează dimineața, după ridicarea păturii de rouă și după – amiază, înainte de apusul soarelui. Creaturi ale luminii și soarelui, când temperatura scade sub 18°C, cei mai mulți dintre ei încetează să zboare, deasemenea, seara îi apucă aceeași letargie. Lipsa căldurii îi face să rămână nemișcați, timp perfect pentru a surprinde cadre fotografice excepționale.

Glaucopsyche alexis

Polyommatus icarus

Lycaena phlaeas

O întrebare des întâlnită este cât trăiesc fluturii? Ei bine, această întrebare se referă de fapt la un stadiu din viața insectei, la cel de adult. Odată ce lepidopterele emerg din pupă, stadiul de adult poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, timp suficient pentru a se reproduce și a depune ouăle.

Zborul încântător al speciei Papilio machaon

V-ați întrebat vreodată cum respiră, cum aud sau cum pot vedea fluturii?

Un motiv pentru care aceste specii au dimensiuni reduse este faptul că au un mecanism respirator ineficient, care nu suportă dimensiuni mari. Un fluture respiră cu ajutorul a 9 perechi de pori sau spirale aflate în lateralul corpului. Cele mai largi spirale sunt localizate pe torace, acolo unde se întâlnesc mușchii picioarelor și aripilor care solicită mai mult oxigen. Acești pori sunt conectați cu o rețea de tuburi traheale, iar mișcările corpului pompează aerul în această rețea.

“Urechile” la fluturi consistă într-o membrană timpanală conectată la un organ coordonator. Acestea sunt de obicei localizate pe marginea de vârf a aripilor superioare și se mișcă împreună cu aripile în timpul zborului, ajutând la detectarea ultrasunetelor. Fluturii de noapte se folosesc de “urechi” pentru a detecta ultrasunetele liliecilor și a se feri de acești prădători.

Cât despre simțul mirosului, Lepidopterele au receptori pe antene, care sunt considerate organul olfactiv primar. Multe specii au firicele mici de păr, asemănătoare cu perii, numite mustăți care se întâlnesc pe tot corpul și sunt sensibile la miros, atingere și sunete.

Femelele au chemoreceptori pe picioarele din față, pe care îi folosesc pentru a detecta planta gazdă perfectă pentru a depune ouăle.

Au o vedere relativ bună datorită celor două feluri de ochi, simpli şi ochi compuşi, situaţi pe cap, ochi compuşi (ochi cu faţete) deoarece sunt formaţi din mii de ochi simpli care îi permit fluturelui să îşi formeze o imagine panoramică şi să vadă chiar şi lumina ultravioletă.

Prim plan cu Odonestis pruni

Un alt aspect care merită punctat în această introducere in lumea Lepidopterelor sunt aripile.

Aripile lepidopterelor sunt o membrană chitinoasă transparentă sau ușor maronie. Ele sunt susținute de vene tubulare și acoperite de mii de solzi colorați, care se așează asemeni țiglelor pe casă. Solzii sunt cei care dau culoare aripilor. Fiecare solz este de fapt o celulă, fiecare celulă având o culoare. Unii solzi sunt pigmentați, culoarea provenind din componentele chimice numite flavonoide, pe care larva le ingeră din plantele gazdă. Pigmentul poate proveni de asemenea din chimicalele conținute de fecalele animalelor. Unii solzi au suprafața mai specială, care reflectă lumina, creând efectul de irizații, ca culorile unui curcubeu.

Efectul de irizații la Apatura ilia

Până data viitoare,