Nu îmi dau seama de ce. Nici măcar nu prea ascult în general stilul ăsta de muzică, cel puțin nu cu altă ocazie, în orice caz. Nu m-a cucerit cu vreo fizionomie perfectă și nici nu mi-a recomandat-o, de altfel, cineva vreodată, dar aș putea să trăiesc în fiecare zi cu Robyn în urechi. Am descoperit-o absolut întâmplător acum câțiva ani, pe net, și de atunci mi-a plăcut din ce în ce mai mult. Da, Robyn cântă pop. Mai mult decât atât, europop, care de obicei e privit ca vărul dubios al acestui curent, culmea, de multe ori mai controversat chiar decât hip-hop-ul. Atât de tare mă bucur de modul în care m-a făcut Robyn să înțeleg muzica asta, încât o consider cam singurul artist pentru care mie cel puțin mi se pare potrivită eticheta de pop progresiv.
Albumul Body Talk apărut în 2010 e un fel de compilație care adună titlurile celor mai bune piese lansate în același an pe trei alte producții cu același nume, doar numerotate în plus, 1, 2 și 3. Conține 15 melodii, toate cu potențial de single din punctul meu de vedere, dar dintre care numai două au fost promovate astfel, „Indestructible” și „Call Your Girlfriend”. E ceva foarte rar întâlnit, un produs smart și în același timp ușor de înțeles. Am ales Body Talk pentru Albumul Duminical al săptămânii în preajma lansării altuia care îi aparține lui Robyn, cel mai recent, Honey, fiindcă așa am descoperit-o și nu degeba tocmai acest album a căpătat pentru mine asemenea valoare sentimentală. Enjoy!
