Încă din capul locului trebuie tranșat un aspect:

DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. – Din fr. Dépendant.

Acum e clar, sper, pentru toată lumea.

Dependența mea are legătură cu bicicletele. Și cu dragostea obsesivă pentru ele. Anul acesta mi-am pus în cap să-mi schimb toată “garderoba” în ceea ce privește aceste minunate … minunate… nici nu știu cum să le zic altfel decât… minunate. În preajma lor petrec unele dintre cele mai frumoase momente. Cu ajutorul lor ajung în cele mai frumoase locuri. Datorită lor am cele mai frumoase visuri. Din cauza lor renunț la alte bucurii, mai mici, dar tot bucurii.

Iar anul acesta, pe lângă schimbarea “flotei” pentru toți membrii familiei (care a reușit cu succes, deși fiică-mea a crescut destul de mult și e posibil ca anul viitor să-i schimb iar bicicleta), mi s-a mai deschis apetitul pentru o altă zonă care necesită o altă bicicletă. Dar să le luăm pe rând:

1. “Am nevoie de un hard-tail pentru turele mai puțin tehnice de cross country”. Problema a fost rezolvată de ceva vreme, doar că anul acesta am reușit să îmi fac unul nou.

2. “Am nevoie de un full suspension pentru turele mai tehnice la munte”. Am rezolvat și problema asta.

3. “Am nevoie de o cursieră pentru turele senzaționale pe șosea”. Am schimbat și cursiera.

Suficiente nevoi, nu? Vă zic eu, nu! Nu vreau un ciclocross, deși am din ce să mi-l construiesc. Îmi lipsește doar ghidonul și ergopower-ele. Doar că nu mă atrage această disciplină. Dar mai vreau ceva:

4. “AM NEVOIE DE UN FULL SUSPESION PENTRU ENDURO!!!” E singurul aspect pe care nu l-am rezolvat anul acesta. Este singurul lucru care face ca 2018 să fie incomplet, dar anul încă nu e gata. Știu și ce vreau. Între mine și el sunt acum doar o sumedenie de vise. Care rămân și după ce ne vom apropia mai mult.

Dar mai presus de toate, nu vreau să îmi vindec dependența. Vreau să transmit “microbul” peste tot în jurul meu. Puteți să spuneți că sunt bolnav. Așa, și?!

Vă doresc să ne tratam la aceleași clinici de pe trasee comune. La munte sau la șes, în păduri sau pe câmpii. Pe poteci grave la vale sau pe asfalt cu textură fină asemănătoare cu untul. Pe soare și pe ploaie. În praf și prin noroaie. Și doctori să ne fie zâmbetele.