În ciuda coperții, Murder Ballads nu e un album de colinde. Murder Ballads e o antologie de nouă povești groaznice și hipnotizante, de ascultat la gura sobei cu ușa închisă. Apărut în 1996, albumul conține de fapt 10 melodii, ultima vrând să fie un fel de concluzie dătătoare de speranță, deși cred că mai degrabă a fost pusă acolo pentru a împiedica arestarea lui Nick Cave. Murder Ballads e și cel mai de succes album al lui împreună cu The Bad Seeds, nu fiindcă ar fi mai puțin dubios decât restul, poate chiar din contră, ci datorită colaborării cu Kylie Minogue pentru Where The Wild Roses Grow, piesă cu clip pe MTV, idee cu care, oricum, Cave a fost în general destul de vizibil inconfortabil.
Toată nebunia asta a apărut în urma faptului că băieții nu aveau unde altundeva să includă melodia O’Malley’s Bar, un delir de aproape un sfert de oră, care ar fi transformat orice alt album într-un b-side. Murder Ballads e de departe colecția de piese despre ucis cântate cu cea mai mare poftă din câte am ascultat vreodată, ceva de care Nick Cave poate fi chiar mândru. Preferata mea e, clar, Stagger Lee, un cult clasic aș putea spune, deși nici cu restul nu mi-e rușine. Sau îmi e? Vouă?
