Anul trecut, s-a întîmplat să găsesc pe Facebook un comentariu al unei doamne în care se spunea că există în „Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat“ niște cuvinte „neadecvate“ și că din acest motiv „am sistat să o mai citească Ana“. Ana, se-nțelegea, este fiica doamnei. Anei i s-a interzis să continue lectura cărții din cauza cuvintelor „neadecvate“ din carte. Asta se întîmplă cînd nu vezi pădurea din cauza copacilor.

Mi-am amintit recent de faza asta și aș vrea să reiau chestiunea și aici.

„Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat“ este prima mea carte pentru copii, publicată anul trecut la Editura Nemi. Există în carte două paragrafe în care apar, într-adevăr, niște cuvinte pe care unii le-ar putea considera porcoase, deși ele sînt cît se poate de normale. Copiii se amuză teribil la auzul acestor cuvinte. Iată cele două pasaje:

„Tata mă lasă să volbesc ulît că azi e ziua mea, dal zice că doal acasă am voie să volbesc ulît și doal dacă sînt amuzant. Tata spune că e ulît să volbești ulît fălă să fii amuzant. Cînd elam mai mic, am spus tlei glume cu căcat și pișat, și mama și tata și Adola au lîs foalte tale, mi-au zis că sînt foalte flumoase glumele mele cu căcat și pișat, Blavo, Șușu, a zis tata și m-a pupat, și eu m-am buculat că ei au lîs (…)“.

„Acum sînt acasă la tata și îmi pale bine că sînt cu el, că nu l-am mai văzut de cîteva zile, și mi-a fost dol de el, și acum mă lasă să volbesc ulît dacă vleau, și mie mi se pale amuzant să ai voie să volbești cum vlei, dacă vlei să volbești ulît, volbești ulît, dacă vlei să volbești flumos, volbești flumos, dal întl-o zi, cînd am zis căcat, tata m-a celtat, a zis că nu e amuzant să zici căcat și-atît, că un singul cuvînt nu e niciodată amuzant, tlebuie să faci o glumă și o glumă se face din mai multe cuvinte, și eu i-am zis, bine, uite mai multe cuvinte, căcat, pișat, bășină, fund, și el a zis că, da, acum sînt mai multe cuvinte, dal tot nu e amuzant, și mi-a spus de glumele pe cale le-am făcut eu cînd elam mic. Plima glumă ela asta: „A fost odată un plost și s-a căcat pe el“, și tata a zis că asta e plopoziție și că e foalte amuzantă, că e ca o mică poveste, și doal poveștile și plopozițiile pot ca să fie amuzante, nu un cuvînt singul.“

În realitate, nu cuvintele sînt problema, ci felul în care le folosim. Important e ce facem cu cuvintele. Eu vreau ca Adora și Sacha să fie prieteni cu toate cuvintele, dar să știe cînd, cum și unde anume le pot folosi.

Acum să luăm la rînd cuvintele „neadecvate“.

Cuvîntul „căcat“ nu are de ce să fie mai vulgar sau mai porcos decît cuvinte precum: „călcat“, „culcat“, „căscat“ sau „păcat“. Cu puțină imaginație, unii se pot face de căscat, alții pot călca într-un culcat, după cum pot fi și oameni de tot păcatul, nu doar de tot căcatul.

În aceeași logică, nu există nici un motiv pentru care cuvîntul „pișat“ ar fi mai urît decît „fișat“, „nișat“, „linșat“ etc. De cîte ori n-am auzit că X s-a nișat (pe el) cu nu știu ce afacere de succes, sau că Y a fost linșat (pînă la piele) de colegii săi de partid, sau că unii studenți au fișat nu știu ce carte (și apoi au pus-o la uscat)!?

La fel și „bășină“ – de ce ar fi mai urît decît „rășină“ sau chiar decît „mașină“?! A, că oamenii nu trag rășini, asta este o altă poveste, dar coniferele, de exemplu, trag. Nu vi s-a întîmplat niciodată să vă plimbați cu iubita sau iubitul de mînă printr-o pădure de conifere și să auziți niște rășini zgomotoase, care miros de-ți mută nasul din loc?!

Cît privește cuvîntul „fund“, să mă ierte Coaliția pentru Familie, însă fundul e de bază nu doar la toaletă sau în dormitor, ci și în bucătărie, ca să nu mai pomenesc de cuvinte precum „profund“, „străfund“, „cufund“, „confund“, „scufund“, „înfund“, mai ales „înfund“, pe care le folosim fără să ne doară nici capul.