La începutul săptămânii am lansat cea de-a șaptea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4),  un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: descrieți mireasma favorită ca și când ați încerca să o explicați cuiva care nu are simțul mirosului. Care e parfumul, mirosul vostru preferat din toată lumea și cum “arată” el?

Concursul s-a încheiat astăzi, 2 decembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 3 decembrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai jos este unul din textele finaliste.

***

Acum ești doar un gând, născut prin mine; ești cuget ce va crește în curând, așa cum toate-apar, întâi plăpând, nedeslușit, ca dup-aceea să se-ntindă-n nesfârșit. Ești gândul curios ce vrea să știe de unde-a apărut, și cum și când; și-ai vrea să simți ce încă nu poți să cuprinzi, pentru că tu, idee, nu ești de-ajuns.

Ți-aș da puțin din mine, dinainte, să simți ce simt și eu acum, dar asta-ar însemna să-ți fur dorința și mirarea; și chiar puțin din amintirea cu care vei rămâne la final de drum. Așa că nu-ți voi da mai mult decât poți duce; și totuși iți voi povesti, ca de la Gând la Gând, ce-nseamnă să trăiești mireasma vieții pe Pământ.

Poți să-nțelegi chiar de pe-acum (ca și concept, desigur) cum te vei materializa în trup de om; și cum, pe lângă gând, un suflet îți va crește și un corp, prin care-ai să mă afli și-ai să mă simți. Încet-încet, în timp, putea-vei să atingi, să miroși, să guști, s-auzi, și-apoi să vezi… Și fiecare dintre simțuri iți va fi minune, cu care-n fiecare zi ai să trăiești uimit.

Miros de viață – pe-acesta îl vei căuta mereu. Îl vei gasi în orice lucru – în apa-n care te vei naște, în laptele matern, în roua dimineții și-n soarele de vară, în fiecare frunză și-n fiecare floare, în plante și-animale, în oameni, în tine însuți, în pielea celui iubit și-n proprii tăi copii, în cărțile citite, în haine și-n obiecte, în vise și-n speranțe, în mare, munți, păduri, în cer și în pământ. Și fiecărui lucru viu îi vei asocia un sunet, o imagine, un gust și-un simț tactil. Ba chiar mai mult, de-ți vine-a crede, orice parfum va fi-nsoțit și de un… gând. De-un tine-adică, ce se va transforma, pe rând, în vibrații, în emoții, și-n amintiri pentru toți cei care-l simt.

Parfumul vieții e ca un gând de bucurie, el seamănă cu tine, dacă-nțelegi ce spun… Vine ușor, te-nvăluie timid, și-apoi în simțuri năvălește, devine energie, spirit, un lucru sfânt! E chiar iubirea însăși, ce zace-n orice lucru, “de ce”-ul tău și “cum”-ul, dilema și răspunsul.

Dar orișice traiește fizic are, firește, moarte. Iar de mireasma morții, tu vei fugi oricând… o vei simți-n războaie, în minciună și-n trădare, în foamete, în sărăcie, în boală și-n năpastă, în pustiirea lumii și-n ura omenească. Mirosul morții e tot asemeni unui gând: putred, îndurerat, năprasnic, necruțător și-adânc.

Degeaba fugi sau lupți cu el; vei fi și tu, odată, o frunză ruginită ce va zbura în vânt… Și-ți va părea, atunci, că nu mai simți decât același singur simț, mirosul, o ultimă amintire a vieții tale pe Pământ.

Dar asta-i ordinea lumii, nu-ți fie teamă de schimbare. Trăiește-ți cum poți mai bine mireasma vieții tale.

Sursă foto aici.