Îmi propusesem să discutăm astăzi despre cuvântul suport, care a ajuns să fie perceput în limba română ca sinonim pentru „sprijin” (vă oferim suportul pentru…).
Deși suportul reprezintă „ceea ce susține sau sprijină un obiect sau un dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic”, substantivul a reușit să-şi impună în unele dicționare un nou sens figurat de „ajutor, sprijin, reazem”.
Așa că, dacă a ajuns să fie admis şi cu acest sens, nu prea mai am dreptul să spun mare lucru, ci doar să vă recomand evitarea lui în anumite situaţii când substantivul „sprijin” sună mai bine.
O să mă refer însă la un alt cuvânt folosit adesea în conversații cu un alt sens decât cel pe care ar trebui să îl aibă în limba română. Este vorba despre adjectivul condescendent, definit de DEX ca fiind o persoană „care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – din fr. condescendant”.
Problema cu această definiție este distorsionarea sensului inițial al cuvântului provenit din limba franceză și a fost intens dezbătută de mai mulți lingviști.
Mai mult, schimbarea sensului a avut loc după intrarea adjectivului în limba română. Primele dicționare în care a fost inclus ca neologism au dat definiția folosită în franceză și engleză.
Potrivit blog-ului cum-scriem-corect.blogspot.com, în Trésor de Langue Français, definiția lui condescendant are două sensuri. Primul: «Qui condescend par désir de plaire ou de comprendre; arrangeant, indulgent», iar celălalt este unul peiorativ (dar verbul de la care provine are doar sens pozitiv).
În engleză la fel: în Collins Dictionary definiția lui condescend are ambele sensuri. În Pride and Prejudice (condescension) este folosit cu sensul pozitiv, nu peiorativ.
Și lingvistul Alexandru Graur susținea că adjectivul condescendență nu înseamnă „respect”, cum ar crede unii (și DEX), ci „atitudine binevoitoare față de un inferior” (e din aceeași familie cu a descinde, care înseamnă „a coborî”). Altfel spus, condescendent înseamnă „a (te) coborî” (descendere) cu ceilalți/împreună (con-), adică „cel care se coboară (de bună voie) la nivelul celor considerați inferiori”. De aici a apărut sensul primar, „cel care renunță la privilegiile sale”. Sensul peiorativ s-a impus (mai ales în engleză), însă pare evident că nu are legătură cu sensul de bază (deci putem presupune că este o greșeală care a devenit normă).
Și nu uitați:
Pentru o bună comunicare verbală, spălați-vă limba de două ori pe zi și consultați dicționarele de specialitate!