La începutul săptămânii am lansat cea de-a zecea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4),  un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți un dialog între 2018 și 2019. Ce și-ar spune cei doi ani la întâlnirea dintre ora 00:59 și 00:01?

Concursul se încheie duminică, 6 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 7 ianuarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul lui George este, bineînțeles, unul din textele finaliste.

***

[Decorul e alcatuit dintr-o uşă cu toc masiv amplasată perpendicular în mijlocul scenei. La început uşa e închisă. Luminile sunt difuze, ici-colo straluceşte sus câte un reflector mic, creând impresia stelelor. Personajele stau faţă în față, de o parte şi de alta a uşii. Anul 2018 e batrân şi îmbrăcat în zdrențe, Anul 2019 e tânăr şi îmbrăcat modern, cochet. Pe fundal se aud colinde româneşti, capra, pluguşorul, sorcova, pocnete de bici, clopoței, glasuri de copii.]

Personaje: Anul 2018, Anul 2019, Povestitorul.

Povestitorul: Şi azi, ca întotdeauna de la facerea lumii, un an îl împinge pe altul în prăpastia timpului sfârşit şi iarăşi început. În clipa în care se întâlnesc, deşi noi auzim ceasul cum bate o singura dată, ultima bătaie din cele douăsprezece, totuși cei doi ani petrec o vreme împreuna. Pentru ei timpul curge altfel. Să tragem cu urechea la şoaptele anilor.

[Tânărul an 2019 bate în uşa închisă, nerăbdător. Ritmul ciocăniturilor creşte gradat în timp ce, de partea cealaltă a uşii, bătrânul stă cu capul plecat și cu o mână sprijinită de tocul uşii. După ce ciocăniturile se transformă în bubuituri deschide, încet, uşa.]

Anul 2019: Mergi în pace, bătrâne, acum e vremea mea! Mergi şi te odihneşte. O meriți!

Anul 2018: Doar o vorbă, tinere, doar o vorbă. Apoi voi merge pe calea fără de întoarcere, până la sfârşitul tuturor lucrurilor, atunci când toate vor primi un nou chip.

Anul 2019: Văd că îți arde de filosofie, bătrâne, dar timpul nu e de partea ta. Ai spus până acum ceea ce aveai de spus. Du-te!

Anul 2018: Te înşeli, am tot timpul din lume. Cât eu stau, tu nu curgi, cât timp eu sunt, tu încă nu.

Anul 2019: Vrei să intru peste tine? [Râde în hohote] Am fi de râsul lumii: doi ani într-unul. Dar nu încap două săbii într-o teacă, ştii bine şi, în plus, tu eşti cam… ruginit. [Râde din nou]

Anul 2018: Da, eu sunt ruginit, dar tu eşti necopt şi poţi face mult rău cu nerăbdarea asta a ta. Vrei să dai buzna în lume aşa, fără niciun pic de respect? Ai zis ceva de săbii, ştii cât de repede se poate trage sabia din teacă şi cât de greu se pune la loc? Ai puţină răbdare, ascultă…

Anul 2019: [Nervos] Am ascultat destul, gata! Pleacă, sau de nu… [Ridică piciorul, ca şi cum ar vrea să păşească peste pragul uşii.]

Anul 2018: Opreşte-te, nebunule! Vrei să intri în matca timpului înainte de vreme? Uite…

Anul 2019: Niciun uite! Eu sunt timpul acum! Iar eu spun să pleci!

Anul 2018: [Lasă capul în jos, smerit] Bine, plec. Văd că nu vrei să asculţi nimic din ceea ce experienţa mea te poate învăţa în aceste vremuri grele…dar nu voi pleca, totuși, până nu voi spune un ultim cuvânt.

Anul 2019: Zi odată şi pleaca!

Anul 2018: [Cu voce joasă, liniştită, fermă, ţinând capul aplecat] Zi de zi, în cele 365 ale mele şi ale oamenilor am încercat să curg mai încet, să ofer măcar o clipă în plus muritorilor care strigau la ea să mai stea…dar nu am reuşit. [Vocea lui creşte, uşor, în volum] Voi, cei tineri, care veniţi după noi ca nişte cozi de comete care îşi urmează părinţii, nu ştiți niciunul de ce toţi ne scurgem atât de repede. Nici nu vreţi să ascultaţi pe cei dinaintea voastră şi sunteţi prea grăbiţi să începeți să fiţi. Însă, vai!, graba voastră de a fi poate corupe însuşi scopul pentru care aţi fost creaţi!

Anul 2019: [Râzând în hohote] Bătrâne, nu-i niciun scop în toate astea! Eşti nebun! Scopul sunt eu, să curg şi să te las pe tine trecutului, acolo unde e locul tău. Iar oamenii să se treacă şi ei împreună cu mine!

Anul 2018: [Trist] Aşa spunem toţi la început: să curgă, să vină, să treacă…orice, doar să dăm de ceva nou… [în şoaptă] chiar şi iadul, ca romanticii, săracii! Aşa eram şi eu, biet băiat grăbit şi prost. Dar există un scop şi asta o afli când e prea târziu…când timpul deja a trecut. Veşnicia nu aşteaptă pe nimeni, o trăieşti acum sau va fi prea târziu, atunci. Drum bun, an nou! Ai grijă de oameni! Fă-le clipa să dureze! [Oftează şi trece pragul, în timp ce tânărul îi face loc şi trece, zâmbind nerăbdător, în partea cealaltă]

Povestitorul: Aşa ne trec anii, cum trecem şi noi: mai veseli sau mai trişti, grăbiţi sau răbdători, totul curge şi curge, până la Clipa aceea care se va înveşnici. Răscumpăraţi timpul, căci vremurile pot fi grele sau frumoase! Depinde de voi, oameni. Uşa e deschisă, nu uitați!

La mulţi ani!

[Cortina se lasă încet, în timp ce pe fundal se aude, interpretată de glasuri de copii, cântarea: Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită e sluga pe care o va afla priveghind.]

Sursă foto cover aici.