M-am trezit și mi-a plăcut Crăciunul. Serbări, scrisori pentru Moș, mirosul de brad, globurile colorate și atipice, ninsoarea atunci când era, vacanța, desigur, colindele și, mai ales, magia. Adică treaba aia cum că un om poate fi bun de Crăciun, dar și în restul zilelor.
Cu toate acestea, când mă gândesc la Crăciun, primele emoții sunt legate de familia mea de sânge, adică mama și tata, și tot a mea, cea pe care ne-am facut-o pur și simplu dintr-un „Succes la examen” sau „La ce concerte mai mergi?”. Oameni care s-au întâlnit pur și simplu în diferite contexte de viață și acum cresc împreună, au grijă unul de celălalt, petrec și plâng, vorbesc ore în șir despre tot și care sunt lângă oricând, oricum, oriunde.
Ei sunt pentru mine motivul pentru care aștept atât de mult Crăciunul. Tot lor le sunt recunoscătoare pentru cum mi-a fost anul 2018; pentru dragoste, susținere, iertare, înțelepciune, îmbrățisări – toate inumerabile.
Giluuuuuu lov youuuuuu
Multumesc, Gilda. Esti magica. Eu cred in Mos, mai tare cred in tine.