Liliecii sunt animale extrem de sensibile, de dimensiuni mici și greutate redusă (au lungimea corpului de 3,6-8 cm, având între 4-35 grame). Există câteva perioade din ciclul lor de viață anual în care sunt foarte vulnerabili, cel mai mic deranj punându-le viața în pericol. Iarna este una dintre cele mai sensibile perioade din viața liliecilor.

Liliecii din țara noastră se hrănesc numai cu insecte. Pentru că iarna nu găsesc insecte, aceștia sunt nevoiți ori să migreze spre zone mai calde, ori să hiberneze pentru a putea supraviețui iernii. Deși sunt animale aparent mobile, cele mai lungi distanțe de migrație cunoscute sunt de aproximativ 1000 km, însă majoritatea speciilor de lilieci sunt sedentare, distanța dintre adăposturile de iarnă și cele de vară fiind de maxim 400 km.

Ei aleg să hiberneze și se pregătesc pentru această perioadă grea din viața lor încă de la sfârșitul verii, hrănindu-se intens. Nici un alt mamifer nu mănâncă atât de repede și de mult cum mănâncă un liliac. Chiar și cele mai mici specii de lilieci din țara noastră (liliacul pitic și liliacul pigmeu) consumă sute de insecte în fiecare noapte. Apoi, pe măsură ce se apropie iarna, liliecii caută adăposturi liniștite, cu temperaturi scăzute, relativ constante și umiditate ridicată, pentru a putea rezista în cele 5-6 luni în care nu au ce mănânca.

Adăposturile alese pentru hibernare sunt în general cele subterane (peșteri, galeriile de mină), însă liliecii au cerințe diferite pentru microclimatul și dimensiunea adăposturilor, în funcție de specie. Speciile cavernicole formează colonii mono sau heterospecifice, iar unele exemplare pot fi izolate de restul grupului (de exemplu liliacul comun mare – imaginile 1 și 2).

Imag. 1: Liliacul comun mare – exemplar izolat

Imag. 2: Colonie de lilieci comuni mari

Liliecii cu potcoavă își păstrează căldura corpului stând înveliți în aripi. Liliacul mic cu potcoavă (imaginea 3) este un singuratic prin definiție, atârnând expus la diferite înălțimi pe pereți și pe tavan. Liliecii mari cu potcoavă (imaginea 4) pot fi observați atât izolați cât și în colonii.

Imag. 3: Liliacul mic cu potcoavă, Rhinolophus hipposideros

Imag. 4: Lilieci mari cu potcoavă, Rhinolophus

În iernile geroase pot fi întâlnite în adăposturi subterane și specii ocazional cavernicole, cum ar fi liliacul cu bot cârn (imaginile 5 și 6).

Imag. 5: Liliacul cu bot cârn – exemplar izolat

Imag. 6: Colonie de lilieci cu bot cârn

Revenind la procesul de hibernare, este interesant de știut cum îşi reduc liliecii funcţiile vitale la minimum în această perioadă. Ei își reduc temperatura corpului la temperatura mediului ambiant (0-10℃), își reduc bătăile inimii (de la 700 de bătăi/minut în timpul zborului la 10 bătăi/minut în timpul hibernării), respiră o dată la 60-90 minute, toate acestea având scopul de a le reduce consumul de energie pentru a putea rezista până la primăvară. Unii dintre ei se trezesc din letargie o dată pe lună pentru a se hidrata sau pentru a-și schimba locul în adăpost, în cazul în care temperatura din interior devine mai scăzută. Dar există și specii care rămân în același loc pe toată durata perioadei de hibernare. Din cauza procesului de condensare, corpul liliacului comun mare (imaginea 7) pare presărat cu mărgeluțe de apă, dându-i aspectul unei bijuterii naturale. Asemănător este și cazul liliecilor urecheați (imaginea 8) care își protejează urechile uriașe ascunzându-le sub aripi.

Imag. 7: Liliacul comun mare

Imag. 8: Liliac urecheat (Plecotus sp.) cu urechile protejate de membrana aripii

Deoarece în timpul hibernării metabolismul liliecilor este mult încetinit, trezirile provocate consumă mult mai multă energie decât trezirile naturale, reducându-le șansele de supraviețuire. De aceea este necesar ca atunci când vedem un liliac letargic în perioada de iarnă să nu ne apropiem de el! Câteva secunde în care acesta poate simți lumina lanternei/telefonului/aparatului foto sau respirația (evident, mai caldă decât temperatura mediului în care se află), sunt mai mult decât suficiente pentru a-i afecta.

Ei au nevoie de noi pentru a-i proteja, iar noi avem nevoie de ei pentru a ne salva de insectele nedorite!