La începutul săptămânii am lansat prima temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 5),  un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Descrie-ne cum ar arăta o zi din viața ta dacă fiecare moment important ar veni însoțit de o coloană sonoră și ce muzică ai auzi pe fundal.

Concursul se încheie duminică, 13 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 14 ianuarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Mai jos aveți unul din textele finaliste.

***

Joi. Mă trezește cea mai zbuciumată alarmă din lume. Nu înțeleg o vorbă (e în portugheză sau ceva), însă stupizenia asta de melodie ar trezi și morții! Olha a Explasao se numește și este exact ce trebuie într-o dimineață în care mă simt mahmură. Am dat volum, să se audă tare, căci așa îmi place să trăiesc viața – la maxim- , să îmi asum riscuri și să îmi depășesc limitele în fiecare zi. Melodia asta îmi aduce aminte de energia verii. Iubesc cum îmi cântă marea!

Sunt încă în capotul de baie. Mă înviorează cățelușa mea, care are un chef nebun de joacă. Mă ridic, deschid computerul și Kodaline îmi spun: Follow your fire! Dansez instantaneu. Apăs butonul roșu al boxei. Vreau să trezesc vecinii. Azi e o nouă zi! Trebuie să fie cea mai bună dintre toate! În mine arde un foc pe care îl aprind zilnic și nu se va stinge curând.

Mă sună tipul cel nou. Nu i-am salvat numărul și nici nu i-am reținut prenumele. Vine să mă conducă la serviciu și mă roagă să îmi fac timp să ies cu el la masă diseară. Îi recunosc ochii foarte albaștri, ca cerul în zilele cele mai senine. Tapițeria mașinii e imaculată. Eu mă întreb, în reflecție: “Am I the Brutal Heart?” Posibil. Am devenit din ce în ce mai rece.  De piatră, parcă.

Pe timpul zilei, ascult playlist-ul meu, frânturi din mine, bucăți de suflet. E un soi de amestec între piese “motivaționale”, melodii “pentru alergat” (mă relaxează să merg la maratoane) și  cântece de ascultat cu lumina stinsă. Părul e mai ciufulit ca niciodată, dar lucrez cu căști. Ca de obicei. Și îmi place să cred că același cântec îl asculți și tu, și tu, și tu. Sigur, nu ne trezește aceeași fiori, dar se nasc emoții. Inevitabil.

A venit seara. Sunt atât de obosită! Îi scriu două rânduri celui care contează cu adevărat. Vorbim nimicuri. Nu pot și nu știu să îi spun ce simt, pentru că fiecare e pe drumul lui. Știu doar că el e Cea mai frumoasă parte din mine, așa cum numai Alexandrina Hristov știe să rostească.

Un cuvânt nu spune nimic, dar în același timp, înseamnă totul. Dacă cineva m-ar stoarce, ca pe o portocală, ar ieși din mine 90% versuri, din melodii vechi și noi.

Adorm cu gândul că I’ll never love again, așa cum au performat, mai de curând, Bradley Cooper și Lady Gaga. Dar stop! E prea adânc! Rămân pozitivă, pentru că muzica mă însoțește la fiecare pas.