La începutul săptămânii am lansat cea de-a treia temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Ce ar scrie pe prima pagina a autobiografiei tale?
Concursul se încheie duminică, 27 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 28 ianuarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Cum pot să vorbesc despre ceva ce nimeni nu înțelege, cum pot să explic ceva ce pare imposibil, ce este un nimic care vrea cu disperare să existe: absurd.
Un om se întâlnește mereu cu el în cursul vieții sale, dar niciodată nu își face timp să îl înțeleagă. El nu apare în viața noastră întâmplător, dar de fiecare dată noi uităm să îi dăm importanță. Ce ar putea însemna?
Pentru început, poate fi o chemare să învățăm ceva nou, ca prin acest proces să devenim ceva mult mai mult decât eram până acum. Dar de ce ar vrea absurdul să facă parte din viața noastră?
Astăzi un lucru absurd este echivalent cu a fi prieten cu prostia. Toată lumea încearcă să se conformeze sistemului, fără să îl înțeleagă, doar pentru a obține nu știu ce mărunțis (un alt nimic de care vreau să vă povestesc). Acel mărunțis ne ține departe de ceea ce cauta cu disperare să se manifeste în viața noastră.
Cu toții am fost în această situație: suntem martorii unei erori (de ex. cineva s-a făcut de râs, motivul nu este important) și toți cei din jur au început să râdă. Poate chiar noi am fost cei care am greșit, dar neștiind cum să ne reformulăm ideea, am renunțat la ea. Atunci, absurdul, nu numai că nu se supără, dar caută o altă oportunitate să se manifeste. Asta este normal, doar el știe cât de important este.
Cred că ar fi bine să pornim de la un exemplu mai concret. În orice domeniu științific, toate ideile revoluționare sunt la început absurde. Cu o singura excepție, matematica, unde orice ciudățenie care apare este tratată cu o curiozitate enormă, deoarece nu știi unde te poate duce acest fir (logic sau ilogic).
Un geniu este mereu prieten cu o formă a absurdului. Asta reiese foarte clar din biografiile oamenilor celebri (toți au câteva particularități sau talente prin care reușesc să facă față lumii exterioare, care nu este încă pregătită să îi accepte).
Acest lucru se întâmplă din păcate nouă tuturor și din fericire oamenii sunt din ce în ce mai sensibil și plictisiți de jocurile pe care le jucăm în societate. Unii dintre noi (de obicei din cauza unei suferințe, lipse sau a plictiselii) devenim extrem de sensibili. În acel moment, o manifestare a absurdului ne ajută să facem față schimbărilor prin care suntem nevoiți să trecem.
Fiți prietenii absurdului și acesta vă va răsplăti în moduri miraculoase!
