Zilele trecute am stat la povești cu un bun prieten, care din întâmplare mi-e și văr, și avocat, și ne-am propus să plecăm în aventura vieților noastre: o călătorie în jurul lumii. În lung și-n lat, desigur. E nevoie de ceva antrenament pentru asta. De toate tipurile. Antrenament pe care-l vom face împreună. Cel mai probabil vom începe în aprilie cu ceva cursuri de sailing. Până atunci rămâne să visăm.
E posibil să nu ne iasă, deși n-aș considera asta un eșec, dar chiar și așa o să am o grămadă de lucruri noi de învățat și de experimentat. Am anunțat cumva familia că intenționez să fac asta. Plănuiesc să plec peste vreo trei ani. Adică îmi las timp mult de visare. Habar n-am detalii, dar am început deja să caut informații. N-am o direcție spre care să mă îndrept. Chiar așa, oare o să plec spre Americi prin Europa sau spre Asia? Nici nu știu, dar nu cred că are relevanță. Mă gândesc că îmi va fi suficient un an pentru toată aventura asta. Poate c-o să fie puțin. Ideea e că voi lua un reportofon cu mine și voi transmite periodic pe unde sunt și ce s-a mai întâmplat. Deocamdată mă mulțumesc să stau vreo două luni cu un zâmbet de tip rânjet pe față. Trebuie să mă obișnuiesc cu el. Am uitat să vă zic că va fi o călătorie cu buget atent. Adică fără cheltuieli inutile. Oricum, nu cred că banii ar reprezenta neapărat o piedică într-o chestiune de acest fel.
Vă spuneam acum ceva vreme că anul asta vreau să merg 100 de kilometri pe jos. Nu știam când. Acum știu. Până pe 10 iunie trebuie să se întâmple asta pentru că după această dată am o grămadă de alte lucruri de făcut.
Acum, pe bune, dacă într-o zi ar veni cineva la voi și v-ar invita într-o călătorie în jurul lumii ați fi pregătit pentru asta? Lăsând la o parte pregătirea fizică, mental sunteți pregătiți?
Mai jos suntem noi la 12 ore după ce-am pus la cale călătoria. N-am fost suficient de inspirați să ne fi pozat în momentul în care ne-am decis. Entuziasmul, deh…