Sînt multe soiuri de cîștig într-o economie ca a lor, guvernată de emoții cuminți și atentă la proliferarea prevederii în cuiburi (unde ciocul mare ține socoteala fiecărui ciripit, iar ciocurile mici, de teamă să nu irosească aerul, nici nu se mai deschid). E cîștigul surd care nu aude cum îl roade pierderea pe dinăuntru și crede că nu-l întrece nimeni: umflîndu-se la nesfîrșit, își spune el, s-ar întări. E bruma de cîștig subțire, încropită din cîteva procente firave și veșnic la cheremul dulăilor pieței, gata să își înfigă colții în orice carne care crește. Undeva sub zero, dincolo de linia care desparte cifrele înalte de cifrele nule, zace cîștigul bătrîn, cu botul pe labe. Se preface adormit (a lăsat muștele agoniei contabile să i se așeze pe bilanț, fără să le alunge) și așteaptă apariția unor cîștiguri tinere de nicăieri, ca să le sfîșie.
Vin la rînd cîștigurile suple ale căror umbre dansează pe ecranele din caverne (însuflețite de muzica noilor monede) și se sting treptat în deficit. Sînt cîștiguri din afacerile cu apropiații ploii, cu intermediarii schimburilor dintre vetust și nefolositor, cu proprietarii de zăcăminte umblătoare, cu cei care aștern viitorul sîmbătă în fața ta pentru ca luni să-l mute mai încolo. Urmează cîștigurile zadarnice (sau „de prisos“, cum li s-a spus în scripte), care se desfac în bucăți la prima rușine. Mai sînt niște cîștiguri chinuitoare, cu zimți sau cu tăiș, reci sau fierbinți în funcție de capitalul investit cu scopul de a dezvolta risipa (astea nu cunosc mila, oricît le-ai implora să te cruțe ori măcar să te omoare domol). O categorie aparte, cu o mie de brațe mereu în alertă, se compune din așa-numitele „cîștiguri în dorul lelii“, care se abat pe nesimțite asupra unora care n-au nici un chef să cîștige ceva, ba chiar le-ar prinde bine să rămînă de căruță. Aceștia, cînd se trezesc fără să vrea cîștigători, nu știu cum să scape cît mai iute de belea și ar face totul pentru a-și proteja puținul de înmulțire.
Iată de ce, în chestiunea cîștigului, atitudinea verbalilor este una de sfială și de reținere.
(Din cartea Despre. Vol. 2, în pregătire la Editura Herg Benet)
foarte bine adus din condei si inteligent, felicitari!
Splendid causticul poem! Ma alatur retinerii si sfielii verbalilor, ca omolog vizual.
Splendid causticul poem! Ca omolog vizual, ma alatur verbalilor in aceeasi sfiala si retinere.