La începutul săptămânii am lansat cea de-a șaptea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Trimite-ne o poezie scrisă de tine.
Concursul se încheie astăzi, 24 februarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 25 februarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Poezia de mai jos este una din poeziile finaliste.
***
Orele ne sunt mai lungi de când a venit
capitalismul peste noi,
ca rugina pe ţeava de apă caldă, după o zi
cu defecţiune tehnică pe coloană.
Suntem recunoscători că avem unde să ajungem
în fiecare dimineaţă, după cafea, şi
unde să rămânem când toţi studenţii mai aduc scaune
de la alte mese în centrul vechi.
Familiile ne sunt mai scurte de când
ne-am făcut mari şi suntem
pe propriile rotule, cu julituri, chirie, idealuri.
Se îngrijorează când nu răspundem la telefon
din cauză de excel, ppt, E.O.D, O.C.B,
dar ne-ndeamnă la rezistenţă prin artă şi răbdare.
Ne vedem soţiile şi prietenele mai mult pe Facebook
decât în viaţa reală,
ne întâlnim dimineaţa în bucătăriile plătite de mai sus amintita chirie,
ne urăm baftă şi spor la schimbat lumea,
ştiind că, de fapt, nu sunt decât minciuni, vorbe în vânt, praf sub covor.
Ne planificăm evadările în funcţie de sărbători legale,
livrări de proiecte, weekenduri lucrate, ctrl.alt.delete
şi doar din când în când mai apucăm
să zâmbim în toiul zilei,
când cineva ne trimite pe whatsapp un cap insignifiant de pisică,
îmbrăcat c-un zâmbet şi-o promisiune virtuală de mai bine.
Privim cu jind către vâslaşii din alte bărci
şi ne minunăm cum ajung ei la finiş mai rapid –
poate să fie modelul bărcii noastre de vină sau încărcătura lor mai uşoară,
sau poate doar forma aerodinamică a priceperii şi nepăsării sănătoase –
nu vom şti.
nu vom.
Cu cât orele ne sunt mai lungi,
cu atât vieţile ne sunt mai scurte.