Săptămâna trecută, în cadrul conferinței anuale Mastering The Music Business, Scott Cohen – un greu al industriei muzicale mondiale, omul activând de peste 30 de ani în zonă – sublinia printre diferențele de consum muzical și pe aceea conform căreia acum două decenii, adică înaintea boom-ului social media, iubitorul/curiosul/cumpărătorul își permitea să plătească un bilet la un concert al unei trupe de care nu auzise, ba mai mult, plătea bilet pentru a intra doar într-un spațiu de concerte, fără a avea garanția că se va întâmpla vreun live-act. Ceea ce nu mai este posibil/viabil zilele acestea.
Mai jos aveți o grămăjoară de artiști, de la ei din țară, despre care dacă auziți că vor concerta pe lângă locul unde sălășuiți, merită să plătiți bilet să-i vedeți live.
Frank Iero este chitaristul de la My Chemical Romance care de-a lungul anilor și-a mai încercat norocul cu proiecte solo: Frnkiero Andthe Cellabration și Frank Iero and Patience. Acum și-a creat, în sfârșit, o altă trupă care se cheamă Future Violents. Interesant este că de fiecare dată când mai naște un proiect sau un album, Frank își promite că o să fie ultimul. Și de data asta – cu noua uniform, Frank Iero and The Future Violents, jură că o să fie ultimul efort pe care o să-l mai facă și o să dea posterității albumul Barriers, pe 31 mai.
Fontaines D.C. este o trupă de irlandezi din Dublin, ce s-au închegat ca band acum câțiva ani, când cei cinci membri ai viitoarei trupe începeau să decodeze viața la 20 de ani. Sonoritățile cvintetului vin în siajul valului de post-punk ce încă mai mătură piețele muzicale de pretutindeni. Pe 12 aprilie o să apară albumul de debut intitulat Dogrel, LP ce va fi susținut de un turneu de promovare prin toată insula Britanică.
Niko – sunt patru olandezi din Haga, care s-au mutat în Los Angeles pentru a le fi mai bine creativ și economic. Decizia relocării a fost una înțeleaptă ce s-a lăsat cu lansarea unui EP digital și pe casetă audio(!!!) anul trecut-You Might Like It, But I Might Just Hate It’ – material ce s-a bucurat de extazul criticii de peste ocean. Anul acesta, în august, urmează să arunce pe piață un long-play, pe care îl anunță cu single-ul Myself.
Inhaler este tot o trupă de irlandezi, din Dublin, care s-a închegat în timpul liceului. Cvartetul a reușit să rămână unit și după absolvire pentru că împărtășește aceleași pasiuni sonore: linia murdară de bass și sunetele psihedelice. Anul acesta urmează să deschidă concertele lui Noel Gallagher și vor fi de găsit pe la mai toate festivalurile occidentale, în plus, critica din “perfidul abion” le-a pus celor patru ștanța de: trupă de urmărit în 2019
Roo Panes este un trubadur dintr-o foarte mică localitate engleză: Wimborne. În anul în care a debutat(2012), a participat la o competiție organizată de brand-ul de lux Burberry, competiție pe care a câștigat-o, drept pentru care fața și muzica artistului s-au arătat într-o campanie mondială a mărcii. Doar el și chitara lui acustică au dat lumii până acum două albume și trei EP-uri, iar anul acesta, pe 26 aprilie, Roo Panes o să-și expună noua creație sonică sub numele: Quiet Man.
