Acest material conține caracteristici evoluționiste. Se recomandă în doze mici pentru fundamentaliști și creaționiști.

Până să ajungem la români, la moldoveni, la munteni și transilvăneni, chiar și până la consacrații și neînțeleșii daci, spațiul României de astăzi a găzduit primii oameni de la începuturile istoriei. Mai exact, din Paleolitic sau Epoca de Piatră, cum mai este cunoscută în popor această perioadă înghețată a omenirii. Așadar, aici a locuit Neanderthalul, cel care vâna și se folosea de unelte cioplite din piatră.

În urmă cu sute de mii de ani, istoria curgea altfel. Timpul avea răbdare. Se pare că omul a descoperit focul în urmă cu un milion de ani, însă Homo sapiens (omul înțelept) l-a putut controla abia acum 130 000 de ani. Aici, pe teritoriul actualei Românii, omul și-a urmat evoluția, trecând prin toate etapele fascinante de dezvoltare. Când a învățat să își șlefuiască uneltele, să își asigure un trai mai îndelungat prin agricultură și creșterea animalelor, omul a pășit din Paleolitic în Neolitic. Oamenii s-au organizat în ginți, un soi de cete mai măricele, care aveau un lider și care aveau stabilită descendența pe linie maternă. Așadar, în casa omului primitiv, în familia Flinstone, cânta găina și nu cocoșul. Abia mai târziu, spre finalul Neoliticului, când au apărut și triburile, formațiuni organizate mai mari, s-a făcut trecerea de la matriarhat la patriarhat.

Revenim pe linia cronologică a istoriei: suntem în jurul anului 6000 î.Hr., epoca Neolitică, iar în spațiul carpato-danubiano-pontic apare pentru prima dată ceramica. Prin realizarea și decorarea obiectelor din lut ars putem identifica astăzi și primele culturi – particularitățile fiecărei comunități. Așadar, când veți vizita un muzeu de istorie din România (cel mai probabil unul din orașele mari) opriți-vă puțin (mai mult) și în dreptul primei părți cronologice a expoziției. Acele vase de lut, dar mai ales statuetele antropomorfe, siluete de femeie rubensiană, sunt acum parte din identitatea omului modern, din istoria universală.

Evoluția a continuat. A urmat Eneoliticul, când omul a trecut de la bordeie (cel mai frecvent aflate sub pământ, precum beciurile) la locuințe de suprafață, chiar cu două sau trei încăperi. Atunci s-a dezvoltat una dintre cele mai expresive și artistice culturi preistorice din Europa: Cucuteni. Este deja mileniul al III-lea î.Hr., atunci când în nord-estul Africii, Egiptul Antic lua ființă sub conducerea primului faraon sau când sumerienii deja inventaseră scrierea cuneiformă.

Până în acest punct al istoriei, omul primitiv avea deja obiceiuri sociale, culturale, religioase și alimentare. Suntem abia în anul 3000 î.Hr. și până să ajungem la daci mai este ceva istorie de parcurs. Informațiile despre omul preistoric sunt numeroase – o evoluție minunată de la nimic la ceva.

Primul nod de istorie se face mai mult în jurul unei imagini: Gânditorul de la Hamangia și Femeia. Un cuplu preistoric, vechi de peste 5000 de ani, descoperit după cel de-al Doilea Război Mondial și al cărui mister nu a fost elucidat nici până astăzi. Și mai trebuie știut că până în urmă cu doi-trei ani, pe teritoriul României, în Banat fusese descoperit primul Homo Sapiens din Europa. Strămoșul europenilor moderni a existat în urmă cu aproximativ 40 000 de ani și a fost numit Ion. Nu John Doe, nu Fred Flinstone. Ion din Anina.