Prin 2013 am început să merg cu regularitate la concursuri de MTB. Am mai avut o tentativă de apropiere de acest sport prin 2011 când cu o bicicletă împrumutată am mers la un concurs dedicat companiilor în pădurea Băneasa. Dar de la acel moment a mai fost nevoie de încă doi ani ca să devină lucrurile serioase. Sămânța era plantată oricum. Atunci, în 2011, a mai fost udată un pic. De fapt, a fost udată destul de bine pentru că deși a fost o zi călduroasă cu soare, noi am pedalat destul de mult în noroi. De fapt, la asta am vrut să ajung: la noroi.Îmi amintesc că în 2013 se tot vorbea de “Prima Evadare” ediția pe mocirlă. Puteam doar să-mi imaginez ce-o fi însemnat traseul de la Prima Evadare pe noroi, pentru că la ediția din 2013 traseul a fost probabil cel mai uscat din toate edițiile de până atunci și de atunci încolo, până azi. Vedem noi ce va fi anul asta pentru că a 11-a ediție de Prima Evadare a fost programată pentru 19 mai 2019. Mai vorbim noi despre ea.
Acum suntem aici pentru altceva. Pentru “cea mai cea cursă pe noroi” pentru fiecare dintre noi. Toți cei care se dau cu bicicleta ar trebui să aibă cel puțin o astfel de amintire. Amintirile survenite în urma unor experiențe grele sunt cele mai pregnante. Hai, să fim serioși, de câte curse care au avut vreme normală, nici prea cald, nici prea rece, nici prea umed, nici prea uscat, credeți că ne amintim??! Dar dacă e să vorbim de cel mai noroios traseu pe care am pedalat?…. Fiecare are probabil unul “de suflet”.
Pentru mine cel mai noroios traseu pe care am pedalat rămâne cel din pădurea Cernica, la Ziua B, în 2014. Îmi amintesc cum am plecat pe ploaie de acasă, cu bicicleta. De unde stau până la locul de start sunt 24-25 de kilometri. Am zis că așa o să-mi fac încălzirea. Când am ajuns în Pantelimon s-a întețit ploaia. Eram deja ud de tot. Dar plecasem deja de acasă și mă mânca pedala rău de tot. Început de sezon, lume multă, traseu plat, transmisie și frâne noi…. Aveam toate motivele să ignor ploaia care pregătea noroiul în pădure. Am ajuns la locul de start, am mai stat un pic și am plecat în cursă. Noroiul ne-a salutat din primii metri. Eram înscris la tură lungă care ar fi trebuit să măsoare vreo 60 de kilometri. Din cauza ploii Răzvan Juganaru l-a scurtat la vreo 40. Dar eu am aflat abia la final acest aspect. Și am pedalat prin noroi până când, plictist de atâta “distractie” am hotărât să abandonez. În total am făcut 36 de kilometri. Dacă mai făceam o buclă de 5 kilometri aș fi reușit să închei cursa, dar nu știam acest lucru. Nici nu mai contează acum.
La Ziua B în 2014 Bogdan Șerban a urcat pe podium. Strigam la el să meargă să urce pe podium și nu înțelegea de ce. A fost greu, foarte greu, dar îmi amintesc cu mare plăcere de concurs. Cu mai puțină plăcere îmi amintesc că am reușit să uzez transmisia nouă și plăcuțele noi de frână în doar câțiva kilometri. Dar a trecut. Și a rămas faza asta că, până la urmă, mi-a plăcut. Am mai prins ediții de Ziua B cu noroi. Dar niciodată ca atunci.
Ziua B 2014 rămâne emblematică pentru mine în materie de noroi. Am mai fost la concursuri cu noroi, dar niciunul ca ăsta. A fost noroi la Surmont MTB Challenge, la Chindia Challenge ( și aici a fost noroi încât am preferat la un moment dat să curăț roțile de noroi și după să car bicicleta în spate pentru că așa era mai ușor de parcurs traseul ), la Prima Evadare într-un an când am mers pe pană tot traseul… Sunt amintiri. Dar niciuna că atât de noroioasa ca Ziua B 2014.
Mi-am adus aminte de faza asta pentru că duminică 07 aprilie 2019 este programată, tot în pădurea Cernica, a 7-a ediție de Ziua B. În momentul în care scriu rândurile astea e marți 02 aprilie 2019 și văd pe o prognoză că ar fi ceva șanse de ploaie pentru duminică. Bine, se poate schimba până atunci. Dar acum că tot m-am gândit la asta cred că am răscolit niște amintiri și pe la unii dintre cei care au citit rândurile de mai sus.
Ne vedem duminică la Ziua B 2019! Chiar dacă plouă! Cel mai probabil n-o să plouă dar, e abia începutul sezonului.