Petrecându-mi cea mai mare parte a timpului în calitatea pe care o iubesc cel mai mult la mine, aceea de Coach hoinar prin corporații, stau de vorbă cu mulți oameni, desigur. Ceea ce mă face să fiu oarecum la curent cu ce are lumea pe suflet. Dar evident, vreau, nu vreau, văd de multe ori și – sau mai ales – ceea ce oamenii nu văd despre ei înșiși.
Ceea ce m-a frapat destul de repede a fost răspândirea foarte mare a unui grad redus de Self-Awareness.
Mai întâi, ca orice bun român, mi-am zis imediat că e boală națională, că așa ne place nouă, să ne semnăm pe toate maladiile cu made in Romania. Ca să fim și noi buni la ceva.
Spre salvarea stimei de sine naționale, am dat peste un studiu făcut de Harvard Business Review, din care am extras următoarea concluzie oarecum generală:
“even though most people believe they are self-aware, self-awareness is a truly rare quality: only 15% of the people we studied actually fit the criteria.”
WOW!
Iar noi, fiind o nație care se simte foarte bine, mai ales când capra vecinului se simte foarte rău, în sfârșit, am avut un moment de liniște sufletească.
Totuși, deși aparent m-am bucurat ca nu suntem mai prejos ca alții, în realitate m-am cam îngrijorat. Pentru că asta înseamnă ca 8 din 10 persoane nu prea știu de capul lor! Noroc cu noi doi că ne simțim așa de bine în pielea noastră ! Știi ce zic?! Dar să corectez, a te simți bine în pielea ta nu este egal cu Self-Awareness-ul.
Ce este, așadar, Self-Awareness-ul?
Este noul cuvânt trendy, pentru că de Mindfulness vorbesc acum și doamnele de la curățenie. Ba chiar am auzit că, de când s-a răspândit atât de mult, după pauza de masă se va da și o pauza pentru Mindfulness. Acum că mi-am vărsat și toate răutățile, să revenim la subiect.
Cercetările sugerează că persoanele cu un Self-Awareness ridicat, care se vad cu claritate, au mai multă încredere în forțele proprii, sunt mai creative și mai eficiente. Sunt mai oneste și mai sincere și cu ceilalți. Sunt angajați mai performanți, comunică mai bine și în consecință sunt mai frecvent în poziții de leadership, sunt leaderi mai buni, sunt mai mulțumiți la job și crează mai multă bunăstare în jurul lor.
Self-Awareness, adică o conștiință de sine.
Sunt conștient de valorile și aspirațiile mele. Gândurile, obiceiurile, rutinele, apucăturile, calitățile și slăbiciunile mele. De ceea ce fac, cum fac, de ce anume fac…ceea ce fac. Nu fac din obișnuință. Nici din instinct. Lucrurile nu “mi se întâmplă”. Ci sunt o consecință a deciziilor și acțiunilor mele. AM CLARITATE.
Dacă vreți sa verificați cum stați cu nivelul de self-awareness am găsit pentru voi un test pentru pe care e nevoie să-l completați împreună cu un prieten, după ce terminați articolul. Nu-mi place să fiu întrerupt când vorbesc! Deci după!
Și ca să fie și mai funny, se pare că experiența joacă un rol invers decât ne-am aștepta în privința self-awareness-ului. Managerii cu mai multă experiență și-au supra-evaluat eficiența leadership-ului personal în comparație cu managerii mai puțin experimentați, care au fost mai realiști.
În mod similar, cu cât mai în vârful piramidei s-au aflat, cu cât mai multă putere dețineau, managerii și-au supraevaluat calitățile și abilitățile de leadership. Mai precis, din 20 de abilități măsurate, managerii din vârful piramidei s-au supraevaluat, comparativ cu percepția celor pe care-i conduceau, la 19 din cele 20 de abilități măsurate! Printre care se aflau și empatia, încrederea, performanța leadership-ului și… self-awareness-ul.
Pentru că, desigur, cu cât mai multă putere deținem, cu atât mai puțin feedback onest primim de la cei din jur. Și atunci scăpam frâiele realității. Începem să credem ceea ce ne spunem noi înșine sau începem să credem ceea ce auzim cel mai des: “aveți dreptate, Șefu’!“
Coaching-ul, pe de altă parte livrează, ca prim instrument al schimbării și ajustării performanței, în primul rând mai mult Self-Awareness!
Nu poate funcționa altfel.
Discuțiile cu un Coach se învârt în jurul tău în cercuri concentrice, din ce în ce mai aproape. Coach-ul poartă în brațe o oglindă care se face din ce în ce mai mare, de la o sesiune la alta…și până la urmă încep să apară fațetele din unghiurile moarte, sau care stăteau ascunse în umbră. Iar de acolo poate începe schimbarea. Sau poate începi să vezi de ce nu te apuci de fapt de proiectul ăla pe care tot zici că o sa-l începi…de vreo doi ani. Că de-aia zic, mai stați și voi de vorbă cu un Coach, ca să mai aflați despre voi, pe unde vă mai aflați, care mai e starea pârtiilor pe versantul ăla pe care nu-l vede soarele niciodată.
Anyway…
Revenind de unde v-am lăsat miercurea trecută, și anume la ritualurile unui campion, mai exact la ritualul de început al fiecărei zile, aș zice că mișcarea următoare ar fi să definim și un ritual de excelență pentru cum închidem ziua.
Așa că am luat un alt nume uriaș al Coachingului: Marshall Goldsmith. Marshall Goldsmith este unul dintre cei mai proeminenți Executive Coach la nivel global, lucrând cu peste 150 de CEO ai celor mai mari corporații. În 2015 a fost desemnat The Most Influential Leadership Thinker.
Și am preluat de la el sfatul pe care ni-l dă tuturor pentru cel mai bun mod de a închide ziua, într-un fel care să o deschidă deja pe următoarea cu succes.
The Six Engaging Questions.
Le găsiți frumos aranjate AICI.
Faceți din asta o rutină zilnică, la ceas de seară. Și-o să fie bine. Eu așa zic!
See ya next Wednesday.
Any given Wednesday.
