Sau intrați sau ieșiți, dar nu stați în ușă!
Un cetățean ambițios se băgă în politică. Și când se trezi că în politică nu era așa cum și-a imaginat, hotărî să se retragă. Dar problema era că și politica intrase în el exact cât intrase el în ea. Se numește: pătrundere reciprocă sau penetrare reciproc-avantajoasă. Tocmai de asta, chiar înainte de a se retrage din politică, omul simți o oarecare îndoială. Ceva îl ținea pe loc, ceva îl împingea, exact cum se simte în timpul mișcărilor tradiționale de du-te vino.
Nici nu mai știa ce să facă. Când se trezea de dimineața simțea că nu mai trebuie să se retragă din politică. Dar după ce mânca ceva, după o cafea și o țigară simțea că trebuie să se retragă urgent. Apoi, în timp ce se pregătea să iasă din casă simțea din nou că trebuie să rămână în politică. Pe drum spre serviciu (avea un serviciu apolitic) își mai schimba de cel puțin trei ori intențiile.
În timp ce parca, lângă clădirea apolitică unde lucra, și-a schimbat intențiile de două ori. Când a ieșit din mașină a simțit că gata, nu se mai retrage din politică, dar când a pășit în clădire a știut clar că se retrage.
Când a ajuns la birou, deja simțea usturimi, era iritat, iar când o colegă apolitică l-a întrebat de ce e așa de iritat și roșu, de parcă s-a frecat de un stejar, a răbufnit cu un strigăt isteric:
”Ce vreți de la mine? Lăsați-mă în pace! Pentru mine politica e chiar o provocare și dacă am intrat în ea, în ea rămân. Mie nu-mi place să mă fâțâi. Eu ști așa, dacă ai intrat în politică trebuie să-ți asumi asta și să mergi până la capăt! Iar dacă nu ești sigur pe tine, nu mai intra! Cei nehotărâți nu au ce căuta în politică și punct! Eu am intrat fiindcă asta am vrut! Și nu mai ies! Fiindcă sunt hotârât! Ba nu, o să ies din ea! Politica e o pușlama! Și ies chiar acum din ea! Mă rog, nu chiar în momentul ăsta, dar… hai că mai vedem, oricum, graba strică treaba!”