Pământ,
2109 – 2119
Pe Terra, civilizația umană încă există.
*
Un prieten mi-a povestit cum a călătorit săptămâna trecută cu trenul până la Sinaia.
Era singur în vagon. Mai bine zis, ca și singur, îl însoțea fiica lui, dar aceasta, un copil în vârstă de cinci ani, era atentă doar la tableta ei. Juca un joc sau urmărea un film animat ori pur și simplu derula fotografii, plictisită, privindu-le cel mult două secunde, indiferent de complexitatea lor.
La un moment dat, amicul meu a încercat să atragă atenția copilului spre lumea de afară și a zis:
– Alinuța, uite un castel!
Nu era chiar un castel, mai degrabă o casă impozantă sau poate una cu turnulețe, nici nu contează de altfel pentru ceea ce a urmat. Fiindcă Alinuța și-a ridicat într-adevăr privirea din tabletă și a cercetat lumea reală.
Clădirea era departe, astfel încât, așa cum trenul mergea, părea că, spre deosebire de brazii din apropiere, solitara construcție sta pe loc. Ca și cum calea ferată ar fi făcut o curbă largă în jurul ei.
– Uite castelul, tati! a repetat amicul meu.
Fetița a privit într-acolo și, pentru o clipă, bărbatul a sperat că nu va mai fi singur în vagon. Apoi, după două secunde, copilul și-a ridicat încet mâna stângă și a dat cu degetul arătător pe geam.
(va urma)
(mulțumesc prietenului meu Marcel Anghel)
