…vrem și noi ceva mai rafinat!
– Mărie, ție de ce nu îți plac filmele horror?
– Că-s cu hardcoreli, Ioane!
– Dar dacă e un horror fără hardcoreli?
– Ce horror e ăla fără hardcoreli?
– Bun, dar să zicem că hardcorelile sunt mai rafinate, mai pe gustul tău…
– Nu cred că e vreun regizor care ar putea face un horror pe gustul meu, Ioane!
– Mai știi, Mărie. Tu zi cum vrei să fie horrorul și vedem ce putem face!
– Păi, Ioane, mi-ar plăcea un horror cu fluturi mari, colorați care dintr-o dată încep să taie jugulare cu muchia aripii, la un picnic în pădure…
– Bun, inovativ așa. Notat! Altceva?
– Păi ar mai fi bun un horror cu niște buburuze care trag cu bulinele de pe aripi, direct în ochi!
– Notat!
– Mi-ar mai plăcea un horror cu niște lebede care se apucă de strangulat ca nebunele, cu gâturile lor dalbe și pufoase. Adică ți se încolăcește lebăda în jurul gâtului și la revedere. Plâng pitonii!
– Bun și asta! Notat! Alte idei?
– Și mi-ar mai plăcea un horror cu un epuraș care pălmuiește măcelari cu urechile, până la moarte! Jap, jap, jap!
– Pe bune, Mărie? Și pe mine mă pălmuiește? Că nah, am jupuit și ieu iepuri la viața mea.
– Și pe tine, Ioane, dar numai până la leșin, că mai am nevoie de tine pe la gospodărie!
– Bun, Mărie, am notat ideile! Mâine le trimitem la Netflix, că prea e searbădă oferta lor în ultima vreme.
