Cel mai recent album Rammstein a apărut acum două zile și nu se numește nicicum. În fine, din nevoia de catalogare să zicem că poartă numele formației. Altfel, e foarte ușor de indentificat după chibritul nefolosit de pe copertă. E al șaptelea album de studio al băieților și primul după tocmai 10 ani. Conține 11 melodii, dintre care au devenit deja destul de cunoscute „Radio” și mai ales „Deutschland”, centrul unei serioase controverse din cauza clipului, dar și al doilea nuber-one din istoria formației, în Germania, după „Pussy”. Pare fix stilul lor, doar că mai bun decât până acum.
Eu apreciez Rammstein foarte mult pentru tupeul cu care fac muzică și nu numai. De asemena, și pentru că fac versurile în limba germană să sune bine, lucru rar. Tare sunt curios cum se simte noul material pe care urmează să îl ascult și eu pentru prima oară tot la Album Duminical, de la 14.
“pentru că fac versurile în limba germană să sune bine,” Crezi că se gândește cineva să pună cuvintele astfel încât, altcineva care nu cunoaște limba, măcar să audă o succesune plăcută de vocale și consoane ?Cât despre cei care înțeleg cuvintele, nu cred că poate fi vorba să le sune bine o succesiune de vocale și consoane, fiindcă ei sunt clar influențați de sensul cuvintelor, ei nu aud zgomote, voci umane fără sens, așa cum auzim noi, cei care nu știm limba, ei aud sensuri, înțelesuri. Cred că despre altceva vorbim atunci când un vorbitor de limbă spune despre o asociere de cuvinte că sună bine, eu cred că sigur are și sensul cuvintelor treabă cu asta. Iar chestia cu melodicitatea unei limbi, nu se pune în cazul cunoscătorilor acelei limbi. Fiindcă eu cred că toți cei care cunosc limba o îndrăgesc și li se pare melodioasă, oricât de norvegiană ni se pare nouă, necunoscatorilor. Câteodată nu știu ce să mai cred, mi se pare aiurea să ascultăm o melodie fără să înțelegem versurile, dar asta este o altă discuție, mai de seară. Fiindcă așa bine ascultăm și melodii instrumentale și ni se pare că prindem ce a vrut “poetul” să spună. Oare? Sau doar ne amăgim? Bine, modo groso putem spune că lent înseamnă trist și ritm crescut înseamnă vesel. Dar în rest poate că ne hazardam și ne aruncăm cam aiurea cu “simțim” și “transmite”. Nu știu de ce, dar “simt” că nu sunt singurul care am aflat uneori că m-am înșelat, că eram într-o cu totul altă direcție. Iar chestia cu “fiecare înțelege cum vrea un act artistic” n-o pricep nici dacă-mi crapi capul. Oare un artist se bucură că unii care nu au înțeles nimic totuși le place? Adică eu cred că ăștia sunt (suntem) de fapt snobii. Artiștilor, adică ăștia care creează, le plac snobii? Poate că le plac fiindcă, artiștii se hazardeaza și ei cu ideea de “transmit” și le place să se creadă atât de buni încât să transmită sentimentele direct, în capul unui gură cască, care zice că intelege, dar nu știe cum.