…..și plin de muzică de satisfăcut toate urechile, am mai putea adăuga.
Nu e ceva nou faptul că Summer Well aduce în fiecare an pe Scena Orange, pe lângă headlinerii pecare miile de oameni îi așteaptă, trupe mai ‘mici’, care reușesc să te atragă, hipnotizeze, facă să vrei să le dai un follow și să îți dorești să le revezi cât de curând.
Ediția de anul acesta nu a făcut excepție. S-au strecurat trupe bune, dar poate nu așa cunoscute, prin line-up, trupe pe care sperăm ca în câțiva ani să le vedem cap de afiș. Scena Orange a fost deschisă sâmbătă de cei foarte mulți băieți de la Red Rum Club, o trupă de britanici care până mai ieri nu deschiseseră ușa gig-urilor în Europa. Da, la noi au avut primul lor concert pe meleaguri europene.
Au urmat, după ei, cei de la TENDER, o trupă de electro din Londra care a livrat beat-uri electronice peste sentimente puse pe tavă, în niște versuri în care probabil că mulți ne regăsim.
Interesant era de observat cum se schimbau generațiile din făța scenei pe măsură ce se apropia momentul headlinerilor. De la adolescenții care s-au bucurat de Red Rum Club, TENDER, și Pale Waves (unde solista, cu tot cu chitara ei, a ținut în priză puștimea timp de mai bine de 45 de minute), s-a trecut ușor la tineri mai apropiați de vârsta celor ce urmau să intre pe scenă, fiind vorba de The 1975. Dar până atunci, Jungle ne-a ridicat în picioare pe ritmuri de modern soul, iar cu adevărat impresionantă a fost cromatica. Totul era în nuanțe de bej-portocaliu, fără briz-briz-uri sau outfit-uri exagerate. Și-am dansat, și-am dansat…
Iar acum, momentul The 1975. Deși i-am mai văzut live tot în cadrul Summer Well, revederea a fost dulce și Matty ne-a surprins din nou cu atitudinea lui copilăroasă și cu un stage diving. Parcă toată lumea era a lui. Asta a fost doar ziua de sâmbătă și cred că nu am reușit, de fapt, să surprind cu adevărat cum s-a simțit totul. Trebuie trăit pe propria piele, ceea ce va dorim și dumneavostră.
Duminică, ora 16:00. Zeci de adolescenți și-au plasat strategic păturicile pe iarba bătătorită de lângă grilajul ce desparte Scena Orange de câmp, așteptându–și trupa preferată. E de admirat devotamentul lor față de formațiile iubite, fiind dispuși să aștepte chiar și ore în șir, fie vară fie iarnă, totul pentru a prinde locul cel mai din față la concert. De data asta, era vorba de Zola Blood. Londonezii au cântat un electro-pop visător în fața sutelor de adolescenți cărora nu le prea pasă de căldura aproape insuportabilă. Zola Blood au făcut apoi loc celor de la Black Honey și Maribou State, urmați de Razorlight, trupa care a reușit să îl facă până și pe cel mai lipsit de entuziasm și plictisit om din public să se ridice la dans, iar asta datorită energiei lor. A urmat cel mai așteptat moment al serii: concertul The Național.
Ce-i drept, ne era cam dor de Matt și de piesele lui arhicunoscute precum I Need My Girl sau Don`t Swallow The Cap, inclusiv de un plimbat prin public în timpul live-ului, oferindu-le șansa câtorva norocoși să surprindă niște cadre cu el de foarte aproape. La final, ne-a mulțumit tuturor pentru o seară minunată, iar noi i-am mulțumit mental pentru niște muzică de vindecat orice rană.
Pe lângă ce am surprins pe main stage, am reușit să vedem și ce s-a întâmplat în cortul de Afterparty, unde sâmbătă SPP au luat cu asalt scena. Știm că pot exista preconcepții legate de ei, mai ales legate de nume (nu putem să îl scriem aici, știți voi de ce. E ceva cu pistol, oricum), însă live-ul lor este unul aproape hipnotic, cel puțin pentru cei care gustă stilul. Primele rânduri erau pline ochi cu oameni care scandau și dansau. SPP nu livrează vreo muzică sensibilă sau cu mesaj de pus publicul pe gânduri, ci un show asumat ce îmbină mai multe genuri muzicale, completat de lumini, ținute excentrice și dansatoare . Duminică, stilul s-a schimbat complet cu Zimbru. Zimbru e o trupă de la noi numa` bună de export, încadrându–se perfect în categoria „ăștia sună că afară”.
Dacă vreți și puțin din atmosfera din afara ariei Scenei Orange (activări, food-court-uri și altele asemenea) plus ce s-a petrecut pe scena Red Bull și despre ziua zero, gășiți aici. În rest, cam așa s-a simțit partea muzicală de pe scena principală a festivalului Summer Well. Suntem absolut siguri că line-up-ul, dar nu numai, ne va convinge, din nou, să îi călcăm pragul și la anul.
Photos credit: Shamrockraver Photography
