Apatie de octombrie, parcă iar s-a jucat cineva la clepsidră și a oprit nisipul să mai curgă, inerție citadină, nimc nu se întâmplă, cu excepția politicii, dar asta-i altă planetă. La ei e ca la nuntă, acum e cu chiote, cimilituri și călcat pe bătături. Stai să vezi când s-o striga daru’ sau s-o face anunțul cum că s-a furat mireasa(recunoașteți personajele). În fine, să ne întoarcem la restul pacienților, în virtutea banalului cotidian, deunăzi letargia mi-a fost tulburată de o prezență specială la un semafor: un cerșetor ce era proprietar de autoturism invizibil, adică semnaliza dacă-ți tăia fața, băga în marșarier, încălzea motorul la stop și îți adresa rugămintea: „aveți să-mi dați și mie cinci lei?”. L-am urmărit fascinat preț de două semafoare și-am realizat că e mai civilizat ca oricare alt participant la trafic: nu claxonează după ce s-a făcut verde(!?!)- tipul ăsta de mijloc de locomoție cred că ar rezova problema traficului, locurilor de parcare și al poluării în București.
Ce să mai adaugi în soundtrackul diurn sau nocturn, ai mai jos:
Limba ta știe să canta sau???