Mi-a spus un prieten odată: “știi care sunt cele mai fericite zile ale unui proprietar de barcă?” și a continuat fără să aștepte răspunsul meu, care oricum ar fi fost nu: “ziua în care o cumpără și ziua în care reușește să o vândă!“.
Mi s-a părut amuzant, dar nu l-am luat în serios. A trebuit să aflu pe pielea mea că așa stau lucrurile în realitate.
Tot la fel de neîncrezător te vei uita și tu acum la mine, când îți voi spune că viața proprietarului de start-up seamănă izbitor de mult cu viața proprietarului de barcă, cel puțin in privința momentelor de fericire maximă:
Începerea business-ului, când tot ce ai, e minunata ta idee, și ziua în care faci exit!
Cu deosebirea că de barcă, de cele mai multe ori reușești să scapi, chiar dacă la un preț sub piață, dar măcar nu pleci cu portofelul gol.
La business, “exitul” se mai numește uneori și faliment. Nu e exitul pentru care te-ai pregătit, dar e tot ce-ai primit! Ces’t la vie!
Așa ca viața proprietarului de business e ceva mai riscantă, pentru că din două puncte de bucurie, a mai rămas sigur unul singur: începutul.
Mărețul start. Varianta 1.0.
Frumusețea unui Start-up este că la început toată acțiunea se petrece pe tărâmul acela minunat unde visele devin realitate!
Pentru că la început nu vezi clar problemele, și pentru că nu le vezi, începi să crezi că nici nu există!
Și atunci e ușor să visezi! Mai mult, e minunat că visezi: de acolo vine toată motivația care te smulge din zona de confort și te împinge la acțiune!
Super-power!
Dar realitatea funcționează cu consecvența forței gravitaționale, așa că în cele din urmă te aduce cu picioarele pe pământ!
Și uneori nu face asta cu blândețea cu care se așează un porumbel pe creanga copacului din fața geamului de la biroul tău (unde visezi adesea la viitorul tău business), ci cu brutalitatea unei aterizări ratate, pe aeroportul din Vaslui (de fapt nu știu sigur dacă e aeroport la Vaslui și nici n-am chef să caut, dar îmi închipui că dacă ar fi, ar fi un aeroport mic și prăfuit, cu o pistă găurită, pe care ar zbura doar piloții pedepsiți, și care în consecință ar fi cei mai determinați să trântească avionul de asfalt, cu cea mai mare brutalitate), am închis paranteza!
Eh, și la primul șoc, zbori urgent de la extremitatea cu visele frumoase devin realitate, la capătul celalalt, unde locuiesc frica, îngrijorările, precum și mămica lor, panica!
Și din acest loc întunecos, uneori începi să iei decizii…. Consecințele sunt evidente.
În acest mod simplu, am descris foarte pe scurt o lună (sau o zi oarecare), din viața antreprenorului de start-up!
Să-i zicem poetic: “Roller-Coaster-ul Emoțional al unui Antreprenor”
sau: “De la agonie la extaz și înapoi, în 3 pași simpli”
De ce se întâmplă toate astea? Pentru că… that’s life!
Sau pentru că afară e o ceață lăptoasă, ești pe un teren necunoscut, pe care te deplasezi cu o viteză mai mare decât ți-ar permite calitățile de șofer începător, făcând acest lucru în timp ce te afli cu capul în nori …și toată lumea te claxonează, iar tu nu găsești schimbătorul. Pe scurt.
Antreprenorul la început de drum duce în el o presiune maximă, cu rădăcinile înfipte în necunoscut, în lipsa răspunsurilor, în căutarea banilor, totul amplificat de surprizele care îi sar în cale la fiecare colț de strada, dar și de presiunea psihologică a fricii de eșec (și oprobiu public iminent), pe care o pun asupra lui apropiații, foștii colegi, părinții, nașii etc. Și nici n-am apucat să zic de concurență…
Și încearcă să se scuture de această presiune făcând lucruri. Așa cum se apucau femeile (de acum 40 de ani), de spălat vasele atunci când erau nervoase.
Antreprenorul nostru se află acum se află în etapa Lost in Tactics! Jumping from task to task (că din floare-n floare era luat).
Și e foarte bine să faci lucruri, că doar toată lumea (eu inclusiv), zice să nu stai pe gânduri, să nu supra-analizezi, și să treci la acțiune!
Partea nevăzută (și neplăcută), a acțiunii compulsive, din task în task, e că nu-ți lasă timp să vezi imaginea de ansamblu, celebra The Big Picture.
De aceea e nevoie ca ÎNAINTE de a te îngropa în task-uri să îți rezervi o perioadă pentru a-ți clarifica VIZIUNEA.
Cu toate cele care o compun: care e problema pe care o rezolvi, cum anume, cine sunt cei care au aceasta problema, cum/de ce veți fi voi fericiți împreună, care e propoziția la care ar face ei click, care e prețul corect și care trebuie să fie poziționarea ta în piață…etc.
Claritatea viziunii se obține prin 3 întrebări simple:
- UNDE vreau să ajung / Încotro mă îndrept? Când pot “vedea” acel loc, și pe mine integrat în peisaj, îi fac o poză mentală și pot merge mai departe.
- DE CE vreau să ajung acolo? Ce o să obțin când “voi reuși”? Când pot simți pe deplin “căldura” succesului, o memorez și apoi pot merge mai departe.
- CUM ajung acolo? Care sunt pașii cei mai potriviți?
Când am răspunsuri clare și mulțumitoare la aceste întrebări, abia atunci pot să pun piciorul pe accelerație.
Ai mai întâi nevoie de OBIECTIVE clare, de o STRATEGIE clară și apoi de CLARITATE în acțiuni.
I se mai zice FOCUS, iar pe românește s-ar traduce cu eliminarea tuturor preocupărilor și acțiunilor care nu sunt pe lista pe care scrie PRIORITATE MAXIMA!
Tot ce nu este obligatoriu prioritar, trebuie efectiv tăiat cu toporul!
Această curățenie elementară este locul de unde faci rost de timp! Nu poți adăuga la nesfârșit task-uri în agendă! Te sufoci singur!
Trebuie să scoți, să tai, să renunți, să dai afară!
Acum ai obiectivele clare, viziune asupra reușitei și strategia de implementat.
Îți rămâne doar să nu te abați din drum și să ai motivație suficientă ca să nu te oprești înainte de a trece linia de sosire.
Gata! Oameni v-am facut! 😉
Sorel Radu, The Coach
