Dom’le, toți au un buton! Cel puțin unul…
Cam trist că pe rețele, politicăli correctnesu’ constrânge cele mai tari faze să circule în privat, pe mess:) …dacă nu cumva ideea de ”privat” și-a pierdut deja relevanța.
Faza e că oamenii nu devin mai buni, ei exersează și invață să pară mai buni si nu ne rămâne decât să sperăm că în timp, acest ”exercițiu” de toleranță va ajunge un mod de-a fi și în profunzime. Era și o vorbă mai veche, dintr-un film rusesc în care un personaj avea replica de bază: Dom’le, toți au un buton! Cel puțin unul… Desigur, ne referim la butonul de dat arama pe față! Chiar dacă butonul uneori e mai greu de detectat, în funcție de împrejurări și presiune, se rezolvă.
Să vă dau un exemplu în legătură cu corectitudinea politică și rasismul. E limpede că rasismul subversiv, ascuns, e mai expansiv și mai pervers decât cel exprimat direct și, respectiv, ușor de detectat și taxat. De fapt, în mod normal, o persoană se va auto-cenzură în public cu atât mai atent, cu cât va avea mai multe de cenzurat în propria gândire, în fantasme, frustrări, obsesii sau prejudecăți. Cineva ”dintr-o bucată” se va exprima fără perdea, însă a fi ”dintr-o bucată” nu e neapărat o virtute, fcă poți fi ”dintr-o bucată de căcat” si atunci n-ai făcut nimic:)
Când ești un om ”din mai multe bucăți” ești mai aproape de omul real, multifațetat, schizoid-consumist și problematic din ziua de azi. Important e ca printre bucățile din care ești, să prevaleze acele bucăți care au un ”parfum social” mai plăcut. Asta cu siguranță îți va deschide mai multe uși, etc. Dar dacă cineva crede că va reuși doar mimând sai imitând cu dibăcie bunul simț va trece de toate ușile, se înșeală, fcă într-un final tocmai ușa cea mai râvnită de el nu i se va deschide. Și oricum, treaba ”celor mai râvnite uși” e mi degrabă să se întredeschidă, dar să rămână pe lănțișor.
De ce? Deoarece conștiința propriei perversități, miezul de impostor sau de prefăcut (fals) cronic, nu poate fi total ocultat, mascat sau ascuns de acel ochi cunoscător, profund intuitiv care se uită prin vizorul acelei uși. Cine se uită? Dracu din tine! Hăhăhă! Glumesc! Ei, glumesc, cum să glumesc…
