Cea mai mare parte a colecției Muzeului Hărților, și o bună parte din colecțiile muzeelor de artă, sunt realizate pe hârtie. Totalitatea lucrărilor realizate pe hârtie, în diverse tehnici: acuarelă, gravură, desen în creion sau peniță, se numește GRAFICĂ. Lucrările de grafică sunt mai greu de întreținut, din cauză că hârtia, suportul pe care sunt realizate, este mai sensibilă decât alte materiale (pânză, lemn etc). Ca istoric de artă, iar apoi ca muzeograf, am vrut să descopăr această lume a hârtiei și a graficii, să o înțeleg pentru a o putea proteja. Astfel am descoperit o lume fascinantă, ale cărei câteva secrete vi le împărtășesc astăzi. Știați, de exemplu, că:
- hârtia a fost inițial făcută din cârpe vechi? Astăzi o facem din celuloza extrasă din lemn dar în trecut, până la mijlocul anilor 1800, ea era făcută din cârpe. Punctul comun între hârtia din cârpe și hârtia din lemn? Celuloza, pentru că atât fibra textilă, de cânepă, in sau bumbac, au fibre celulozice, întocmai ca și lemnul.
- Prețul hârtiei, deci al cărților, a scăzut treptat, odată cu fiecare nouă descoperire? La început, în antichitate, în Europa se scria pe papirus, importat din Egipt, apoi pe pergament, adică piele de animal (oaie, capră, vițel). Papirusul era greu de păstrat, costa mult pentru că egiptenii dețineau monopolul, așa că trebuia găsit un nou suport de scriere, altul decât papirusul. Odată cu folosirea pergamentului, aveți idee câte animale trebuiau sacrificate pentru ca din pielea lor să se facă… cărți? Cirezi întregi… Când hârtia a ajuns în Europa, adusă fiind din China de către musulmani, prețul cărților a scăzut mult. Se întâmpla în secolul XI, în Spania, iar din acel moment invențiile s-au ținut lanț…
- La început, până în anii 300 ai erei noastre, cărțile erau sub formă de suluri; paginile (bucățile de papirus sau de pergament) erau cusute între ele una în continuarea celeilalte astfel încât unele suluri aveau chiar și 10 metri lungime. Inventarea codexului, a cărei formă s-a păstrat până astăzi (este forma actuală a cărților, cu paginile prinse între ele într-o parte), a ușurat foarte mult utilizarea cărților.
- Tiparul a însemnat o adevărată revoluție pentru universul cărților europene. Dacă până atunci, în secolul XV, cărțile erau scrise de mână și deci se găseau greu, fiind dedicate unui număr extrem de restrâns de cititori, din momentul inventării tiparului cartea se ”democratizează”. Prețul scade din nou, cărțile se fac în mai multe tiraje deci ajung la mai multă lume, subiectele se diversifică, limbile de publicare la fel.
- ”Inamicii” hârtiei sunt umiditatea, oscilațiile de temperatură și lumina naturală? Acești trei factori duc la degradări de multe ori ireversibile ale hârtiei. Așadar, dacă aveți pe acasă cărți la care țineți, încercați să nu le expuneți la lumină naturală și să le păstrați într-un mediu cu temperatură și umiditate constante.
Am enunțat mai sus doar câteva aspecte interesante legate de hârtie. V-aș mai putea vorbi despre filigran, despre evoluția științifică generată de carte, despre hârtie și tipar pe alte continente, despre cum să recunoașteți o hârtie făcută din cârpe, față de una din pastă industrială etc. Decid însă să nu o fac dar în schimb vă invit la muzeu. La Muzeul Hărților dar și la alte muzee unde sunt expuse cărți și lucrări de grafică, pentru a descoperi chiar voi această lume fascinantă.