N-ai niciun motiv să ratezi filmul ăsta. Bunăoară, pe cei pe care i-am întrebat dacă l-au văzut, mi-au zis că nu prea au curaj să-l vadă. Trebuie să-ţi faci curaj să-l vezi. Pentru că, la cât e de plin podul nostru de tragedii de toate felurile, e greu să-l duci pe român cu bilet plătit să-și vadă încă o traumă despre care mai mult nu vrem să știm.
Filmul românesc, cu al său mizerabilism vestit în festivalurile europene, nu umple sălile românești pentru simplul motiv că nu e aspiraţional, escapist. Nu e “frumos”. E plin de drame gen “Moartea domnului Lăzărescu”. În ţara cu cei mai mulţi pensionari, preoţi ai cozilor și accidentelor. Iar drama face rating, dar la televizor. Sau rar, când e vorba despre un Shakespeare, în teatrul pentru intelectuali.
Colectiv este altceva. Este un film ca un scalp. Este o muncă de patru ani jumătate care ne smulge pielea de pe noi centimetru cu centimetru. Este atât de autentic și de dur încât este neverosimil ca o docudramă. Dar este unul dintre documentarele care, dacă ar avea trei sau patru ore, ar fi la fel de contagios și hipnotic.
Un film care lasă o sală împietrită pe generic. Și o ţară împietrită în neputinţă.
Colectiv este un film expresie a unui eșec al empatiei, al bucuriei și al adevărului într-o ţară care a trăit cea mai mare golire de conţinut în ultimii 75 de ani. Și care a încheiat un ciclu faustic prin acest accident criminal “fără autor” petrecut într-o ţară obișnuită să dea șpagă la învăţătoare, la doctor, la pompier, la șefu’ de secţie, la poliţie, la servicii secrete, la președinte, la profesoara de dirigenţie.
O ţară în care au murit 67 de oameni pentru că unii au vrut să ascundă totul sub preș. Un mini titanic care a (răs)sculat o ţară de mai multe generaţii de copii și părinţi dând jos un guvern și măturând practic un partid căreia îi aparţin 20 de ani din 30 de eșec instituţional și uman.
La întrebarea mea despre cum a fost primit în vest, autorii mi-au zis vorbele unui critic de film : “Am crezut că filmele voastre pe care le-am văzut și le cunosc bine au speculat o suferinţă a Estului în cele mai alese vârfuri ale nedreptăţii unei ţări foste comuniste. M-am înșelat. După ce-am văzut Colectiv, mi-am dat seama că nu știam nimic despre România“.
E un film de băgat în curicula obligatorie. Amin.
