A venit ea cum a venit, pusă cu mâna sau nu, tot de la mână vine. Vom afla. Așa cum am aflat cine l-a împușcat pe Kennedy. Nu m-am speriat în primă fază. Replicile “am făcut armata” sau “am mai văzut filmul ăsta în comunism” le dădeam frecvent. Într-o zi, masa critică a informaţiilor a atins nivelul optim pentru a mă speria material de apropierea morţii. Niciodată nu fusese mai aproape și nicăieri, mai nevăzută și totuși efectivă prin morţii pe care i-a livrat anonimatului. M-am kkt pe mine când, vorba filmului, “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”. Și când ultima bere în cârciumă a semănat cam ca-n poza de la Lejere, cu Vela bou solemn și recurent pe ecran, anunţând că viaţa, așa cum o știm noi, se închide pe termen nelimitat… și ce vă mai plăcea să vă plângeți de viața voastră de ieri și să-i mai înjurati pe comeseni.

Trăisem aselenizarea, 25 de ani de comunism, cutremurul din 77, Revoluţia cu armă-n mână și cu manifeste aruncate pe geam, arestul în armată, ete că pandemia îmi lipsea din panoplia de evenimente excepţionale cu care mă mândresc, nicidecum a mă plânge… Chestia care mă foote direct în inimă este că, după 30 de ani de fumat, dacă mă prinde coronaciumăfaia asta, în trei zile sunt în chenar negru la știri.Era să mă mai duc odată după Andrei Gheorghe, dar ar fi fost mult mai ignobil să mor după un burnout decât căzut pe frontul pandemiei…

Așa că am început să-mi fac datoria. Să consemnez, de teama scrâșnită că n-am avut ocazia să-mi spun ultimele cuvinte… sau primele, în noul tripadvisor al unei Omeniri cu totul schimbate de accidentul “acela” care te face alt om… Iată-le:

#Jurnal 0. 17 martie. 

Discuţie cu un taxi boy despre apocalipsă #dastea:

El: “… ne-a lăsat Ceaușescu o mie și ceva de fabrici! Păi, ne lipsea nouă ceva acuma!?

Eu: Libertatea.

El: Păi, și ține de foame sau de vaccin!?”

Ce să fac: m-am predat în Piața Rosetti primului polițist pe care l-am văzut.

#Jurnal 1

Șansa matematică ca în cuplu să te infectezi e mai mare de două ori…🤭dar iubirea e oarbă și ţine loc de Prozac.

Șingur, însă, începi să intri într-un film în care speli rufe, speli pe jos, bagi spirt pe portofel, opinci, clanţe și chei. Și-ţi dai seama, la al treilea pahar de vin, că n-ai spălat sticla plină de praf de la mega și nici cu spirt n-ai dat clapeta de la toaletă. 🤔

După care, siderat, îţi dai seama că nu ţi-ai dat ochii cu argint ionic de azi dimineaţă și că ai uitat să faci igienizarea bidonului de apă pe care l-ai pus în faţa ușii, și-apoi pe masă, unde stătea linguriţa cu care ai amestecat apoi mierea în apa cu magneziu în care ai uitat să pui vitamina C, praf organic, îţi dai seama c-ai trăit degeaba până acum. #fuck

Și începi să ștergi cu jindul unui preludiu pistolul din rastel… 😱

#Jurnal 2. 18 martie.

E #ciumă. Cum am zis. Nu e gripă. Va trebuie să-l facem al cincilea virus cu care trăim în lume…🤭

Înţelegem acum că virusul nu poate fi oprit. Se va răspândi indiferent de câte ţări îşi închid frontiera şi câte zboruri sunt anulate sau câte şcoli sunt închise.

Acolo unde sunt zece bolnavi spitalizaţi, acolo există deja peste o sută de persoane infectate în comunitate. Mulţi nu vor şti niciodată că au fost infectaţi, deoarece nu au avut simptome. Dar şi ei răspândesc virusul.

Am trecut de punctul în care răspândirea Covid-19 se poate frâna prin carantină. Ebola a putut fi oprit astfel, dar coronavirusul este foarte contagios şi deja mult prea răspândit. În plus, nu ne putem aştepta nici la un vaccin anul acesta.

Dacă e de neoprit, de ce am pus frână la activitatea socială? De ce închidem şcolile, de ce împingem economia mondială în recesiune? Există un singur motiv – să-l putem încetini.

Pentru că, făcând acest lucru, ne putem salva părinţii, bunicii şi în unele situaţii chiar pe noi. – cel mai mare savant în viaţă născut pe teritoriul României: Albert – Lászlò Barabási, profesor la Northeastern University din Boston.

#Jurnal 3

A început concursul “pe ce melodie ai vrea să mori?”, mai precis: “Ce melodie aţi asculta dacă aţi fi pe moarte, strivit de corona de pangolini a lumii?”

Toţi au dat niște americanisme d-ălea snoabe, care vorbeau mai mult despre cât de “interesanţi” sunt ei decât de corasnul personal… Eu am dat Rapsodiile 1 și 2 ale lui Enescu. De la noi din cămara cu bunuri românești. Mi se pare că, atunci când dai să mori, parcă sunetele din ograda ta sunt mai familiare cu lumânarea la cap.

Și prima glumă sinistră, nu-i așa?: “Cu cât vă vizitați mai des părinții, cu atât problema unui eventual blocaj al plăților pensiilor din toamnă se pare că se va putea rezolva gradual începând din vară.”

Apoi îndemnurile frăţești: “Când se va încheia situația de urgență Coronavirus, faceți o faptă bună pentru restul anului 2020.
Petreceți-vă vacanța în Romania, mâncați în restaurante din România. Dormiți în hoteluri din România. Vizitați locurile turistice din România. Cumpărați produse Românești în magazinele Românești. Sprijiniți companiile care au avut dificultăți din cauza lipsei de vânzări. Și cumpărați florile și plantele din florăriile din cartierul dvs., nu din hipermarketuri, avem nevoie.”