Femeia la 1000°C: Emoțiile se măsoară în grade, nu în minute

6 mai 2020

1 comentariu

Herra Björnsson este o regină pe domeniul ei! Este imobilizată de vârstă și de boală într-un garaj din Reykjavik, Islanda, dar la venerabila vârstă de 80 de ani mentalitatea ei rămâne cea a unei învingătoare. Ce a învins? Viața însăși care i-a rezervat surprize dintre cele mai dure și întorsături de situație care îți fac pielea de găină, dar regina Herra a învins.

Aflată în compania iubitelor sale țigări și a unui laptop de pe care îi place să își lanseze în lumea de afară săgețile încărcate de umor și lipsite de orice inhibiție, Herra a hotărât să moară. Și așa cum a făcut toată viața, ea însăși pune la punct toate detaliile. Dar înainte de marele final, ne oferă povestea vieții ei.

Iar sutele de pagini care urmează au zburat pur și simplu. De mână cu Herra am redescoperit istoria Europei în anii celui de-al Doilea Război Mondial, când ea, doar o copilă fiind, a trebuit să privească moartea în față de atâtea ori.

Poate de aceea atitudinea ei față de trecut este aceea a unui om care își acceptă greșelile și este împăcat cu faptul că ani de zile a rătăcit prin Germania nazistă doar din cauza „ghinionului” și nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru tragedia ei personală. Spune lucrurilor pe nume, fără rușine și fără teamă de cuvinte.

Impulsul a jucat un rol de căpătâi în destinul copilei care a iubit cu pasiune un soldat german, a alergat prin orașe distruse de bombardament, a ajuns într-un bordel… și toate acestea pentru ca, la terminarea războiului și reîntoarcerea în țara sa natală, Islanda, să se lovească de legea tăcerii. Nimeni nu discută despre atrocitățile războiului, nici chiar propriul ei tată, unul dintre puținii islandezi care s-au alăturat forțelor naziste.

Scrisă într-un stil frust, cartea ne oferă un personaj central memorabil și rarisim. Vorbim despre o femeie care își prezintă trupul decrepit, dar nu uită că este femeie și vorbește deschis despre relații, preferințe și chiar nevoi sexuale.

„Nu neg că mi-ar fi plăcut să am bani și să-mi pot cumpăra un neamț tânăr exclusiv pentru plăcerea mea, să-l pun să stea aici lângă mine, pe jumătate dezbrăcat la lumina unei lumânări, și să-mi recite din Schiller, mie, băbătiei țintuite la pat, dar, după câte se pare, în țara noastră au interzis prostituția, drept pentru care n-are niciun rost să mă jelesc. Nu mai am decât câteva săptămâni de trăit, două cartușe de Pall Mall, un laptop și o grenadă de mână, dar nu m-am simțit niciodată mai bine.”

Cu atât mai fascinant este faptul că Herra Björnsson este un personaj inspirat de Brynhildur Georgía Björnsson, nepoata primului președinte al Islandei, cu care autorul a avut ocazia să vorbească întâmplător la telefon. Dar pornind de la această doamnă, imaginația scriitorului a fost cea care a pus-o pe Herra față în față cu propriile greșeli.

Dar să nu mă înțelegeți greșit, aceasta nu este o lectură apăsătoare. Face parte din categoria aceea de cărți care prezintă viața așa cum e ea: grea și complicată în diverse grade, iar dacă trăiești anii celui de-al Doilea Război Mondial gradele astea vor fi mai ridicate. Însă un așa personaj nu poate face lectura decât intrigantă și adeseori amuzantă, cu limbajul ei la limita decenței și privirea atât de ageră și directă.

„ — Neah… cum e carnea la grătar, așa e și inima. N-ai cum s-o frigi de două ori.

— Vrei să zici că nu ne îndrăgostim decât o dată?

— Da, sigur, poți încerca s-o frigi din nou, dar iese groaznic de tare… de fadă.

— Și la tine cât a durat?

— Prima dragoste durează o viață. Încă mă mai gândesc la el.

— Vreau să zic, cât timp ați fost… împreună?

— Am fost un cuplu timp de două…

Mă opresc să-mi trag suflul.

— …două zile, cred.

— Ați fost împreună două zile și te mai gândești la el și-acum?

— Da. Dragostea se măsoară în grade, nu în minute.”