FB-ul este pentru „economia atenţiei“ ceea ce înseamnă dildo-ul pentru industria porno sau zahărul pentru industria care ne face copiii obezi și diabetici, fără ca nimeni să se prea opună. Iluzia benefică, jungiană, că suntem legaţi colectiv „acum și cu toţii“ printr-o „sculă“ care ne place tuturor este comparabilă cu iluzia fericirii socializante cu alcool. Dar, nu-i așa?, ne-a încântat el, în anii ’50, și televizorul cel hipnotic care ne dădea impresia că are o misiune culturală și de adevăr pentru toată suflarea care-l privește. #Canci. Azi este considerat cel mai nociv și hipnotic obiect tehnologic, care nu numai că și-a trădat misiunea culturală, dar lucrează imoral, ilegal și subliminal întru manipularea marilor mase ale clasei muncitoare.
Creatorul butonului „like“, Justin Rosenstein, devenit eretic, și-a impus limite la folosirea FB și a eliminat accesul la Snapchat și Reddit, pe care le consideră asemănătoare cu heroina. De fapt, dependenţa de reţelele sociale este o dependenţă ca de drogurile hard. O să ziceţi voi, din instinctul de a vă proteja sevrajul, că totul este, de fapt, o dependenţă! Viaţa însăși dă dependenţă. Băi, daaaa. Și eu sunt mai depedent de FB decât de sex. Nu fac sex de patru ori pe zi. Dovada cea mai bună este cum mi s-a schimbat viaţa intelectuală de când nu mai pot să vreau atenţie de la „Bulă“, fiind blocat de idioţii cyborgici ai FB pentru o caricatură și-apoi, în timpul executării pedepesei de 30 de zile, încă o dată, pentru încă 30 de zile pentru o poză veche de pe plaja de carte din Vama Veche. Acum, ca într-o reclamă la teleshopping, pot zice: Viaţa mea e mai plină de cărţi, de gânduri, de TIMP LIBER. E ca in bancul ăla cu rabinul care-i spune unui nefericit care locuia cu copiii și animalele domestice în casă, să mai bage și alte animale în casă și-apoi să le scoată și se va simţi mult mai bine.
Că în SUA sunt universitari care se războiesc cu FB-ul in instanţele americane, că jurnaliștii au inceput cea mai mare campanie împotriva acestui „contract“ care cenzurează fotojurnalismul și opiniile satirice, interpretându-le mecanic și robotic, asta mi-a fost clar dintotdeauna. Deja a început ceea ce americanii numesc „the civil retaliation“. Redactorul-șef al celui mare ziar din Norvegia, „Aftenposten“, a declarat deja război FB-ului într-o scrisore deschisă adresată lui Ţucărberg prin care îl anunţa că nu va scoate o celebră poză din Vietnam, premiată Pullitzer, doar pentru că roboţii au sesizat nuditatea unui copil ars cu napalm. Așadar, războiul cu roboţii încă nu este unul sângeros, așa cum vedeam în filme, la sfîrșit, că va fi. Ei doar au început să ne descrie, de fapt, „Minunata Lume Nouă“, în care Nike îi îmbracă la Australian Open pe Federer, Nadal, Dimitrov și alţii într-un roz ridicol doar pentru a ne face să înțelegem că am putea fi gay cu toții, dar nu suntem.
