Pentru începuturi avem neapărat nevoie de ceva care să ne trezească, să pună lucrurile în mișcare. Muzical vorbind, anul trecut, în primele zile ale lui ianuarie am primit cântece noi de la Ed Sheeran și de la The xx, și mai că-mi vine să zic că am stat sub semnul lor tot anul. Muzical, a fost bine, dar pe alte planuri am fost adormiți rău de tot, poate și din cauza muzicii amintite mai sus. Mare a fost bucuria când am primit, în a treia zi a lui 2018, un pumn în gură, apă rece peste față de la The Vaccines. Cred totodată că nimeni altcineva nu putea să administreze o așa lovitură rapidă și eficientă. Vorbim tot de muzică, da?
„You can’t change me, can you?“, urlă Justin Young în piesa I Can’t Quit, un tur de forță, 2 minute și 42 de secunde reprezentând o durată de piesă neobișnuit de mare pentru (acum) cvintetul din vestul Londrei. Plecarea toboșarului – și-mi pare rău pentru Pete Robertson să o spun – nu se observă câtuși de puțin, poate și pentru că Yoann Intonti de la Spector face o treabă atât de bună ca înlocuitor.
„I Can’t Quit“ este primul single de la anunțul celui de-al patrulea album The Vaccines, „Combat Sports“ (de aici și pumnul în față), așteptat la sfârșitul lunii martie. O întoarcere la începuturile trupei, cu un prim cântec visceral și primitiv, o întoarcere cu multă energie, după cum o spune chiar solistul trupei.