– Salut, Pavel, Matei sunt!
– Bună, Matei!
– De luna viitoare începe al optulea sezon Românii au Talent, pe Pro TV. Cu ce vine nou?
– Vine cu o mare noutate, multele talente din comunitățile românești din afara țării.
– Cum îți dai seama dacă ai talent?
– În cazul meu?
– În general, să zicem.
– Știi cum e, atunci când faci ceva cu plăcere, se cheamă talent, pentru că poți să-l faci ore-n șir, zile-n șir și nu simți oboseala, doar după…
– Care crezi că e animalul tău de putere?
– Păi sunt caii-putere cu care merg pe stradă, e animalul din mine care-mi spune că pot face mult mai bine lucrurile pe care le-ncep și-n rest, puterea, fără animalele aferente, pe care mi-o dă familia.
– Tu ești din Miercurea Ciuc.
– Da.
– Felicitări!
– Aoleu, mulțumesc, e prima dată când mi se spune „felicitări”!
– De pe la cam ce temperatură începi să simți că ți-e cald?
– De pe la vreo cinci grade.
– Care dintre piesele în care joci acum crezi că se potrivește cel mai bine pentru începutul de an?
– Cred că cel mai bine se potrivește asta, „Natură moartă cu nepot obez“.
– Unde se joacă, mai exact?
– Teatrul Odeon.
– L-ai visat vreodată pe Smiley?
– Aoleu, și-ncă de câte ori!
– Cum?
– Făceam…, cum să zic eu, prostii. La un moment dat, știu că o dată ne urcam într-un copac, bă, și-atât de-nalt era copacul ăla, că niciodată nu mai ajungeam în vârful lui. După vreo două sute de metri, am zis, bă, știi ceva? Eu cobor. Dar m-a apucat amețeala și-atunci am căzut. Noroc că m-am trezit.
– Kim Jong Un sau Iosif Stalin?
– Iosif Stalin deja nu mai poate face niciun rău, așa că-l prefer pe el.
– Și ultima întrebare, din ce punct de vedere e cel mai avantajos pentru tine să fii recunoscut de oameni?
– Eu am o vorbă, eu nu mă pot bucura singur. Și-atunci mă bucur că, deocamdată, tot timpul când mă vede, lumea zâmbește. Și, bineînțeles, dacă mă duc la primărie sau la spital.