Vama Veche este un mit despre care s-a vorbit, zic unii, prea mult.

Cineva din presa clujană găsise de curând și tabăra UBB Cluj, unde erau cazați proto vamaioții, clujenii universitari care s-au aciuat prin anii ’70 în pustietatea celui mai îndepărtat loc cu nisip de pe hartă. În timp ce intelectualitatea bucureșteană, cu Zoe Dumitrescu Bușulenga și Nina Cassian, ca femele alfa, înființa 2 Mai-ul.

Mitul ăsta romantic era dat de refugiul celor cu păr lung și cu muzică progresistă în traistă. Avea personaje ca animatori spirituali, așa cum Woodstock-ul a avut o poteră spiritual-împăciuitoare în loc de poliție sau badigarzi. Apoi a venit “Salvați Vama Veche” și Stufstock-ul lor (festival alternativ de nisip cu câteva ediții). Și-au făcut treaba și-au murit ca mai orice inițiativă românească care nu are sprijinul celorlalți români (Festivalul Sziged, cel mai mare festival de gen din Europa de Est, a avut sprijinul statului maghiar, fix când dădeau să-nchidă).

Pe scurt, Vama Veche era o adevărată stațiune culturală în care veneau și vamaioții din Vest.

Însă comercializarea fără caiet de sarcini și fără cap și leac a inceput să-i sape la rădăcină. Vamaioții vechi au început să-i boscorodească pe cei care-i făcuseră prea multă reclamă încercând s-o salveze (cel mai tâmpit reproș care circulă în ultimii 20 de ani la adresa activiștilor de la SVV).

Comercianții au început cu termopanele și supermarketurile, tarabele vamaioților s-au împuținat precum homo sapiens în fața neanderthalienilor, iar primarii făceau și ei ce știau mai bine: luau șpagă făcând loc mamaioților din Mangalia care își doreau și ei o fleică din tunul de vară de două luni.

Mai apoi, Vama s-a împărțit în două : stânga și dreapta. Reper central: “Magheru”.

Stânga era pentru nudiștii și amatorii de plajă de carte sau de concerte live cu muzică alternativă, sau de gulașul tradițional de la Papa la Șoni, sau de vibe-ul Pescăriei cu miros de apus în transă și marijeană, sau de răsăritul cu Bolero de la Stuf, sau de rock-ul motocicliștilor de la The Ark.

Dreapta era mai “main stream”, pentru agățat itinerant și shot-uri de ora trei, cu circul și diversitatea cluburilor de agățat pe plajă, într-un weekend care era prea scurt pentru plimbări romantice și răvașele unor lumi dispărute.

Apoi a venit și ultimul primar, proprietarul locantelor centrale “La Frontiera”, care i-a dat lovitura de grație.

În ultimii patru ani Vama s-a mamaizat și zombificat într-un ritm fără precedent. Georgescu, primarul fals vamaiot, s-a împuit el insuși cu mai multe localuri în toate zările, și uite așa au venit toate kitschurile posibile într-un singur mandat. Au venit și gnomii și cocalarii și pipițele și muzica s-a dat la maximum în toată stațiunea, copleșind orice fărâmă de tihnă vamaiotă, d-aia cu un Led Zeppelin la mahmureala de dimineață.

Acum au apărut locantele de tip Mazăre, fără autorizație de funcționare/construcție, fără niciun fel de surdină, și cu boomtzi-boomtzi-uri de peste 140 de decibeli, care împiedică orice om să fie în Vamă altceva decât un consumator fast forward, rupt în cap de băutură falsificată, de o muzică făcută pentru droguri sintetice și de mâncare mai proastă decât aia de la cantinele din regie.

Orice fel de reclamație, sesizare, revoltă sau încercare de dialog este pur și simplu ignorată. Mai auzi doar: “Ăștia-s protejați de la Consatnța”. Sau “Ăștia sunt ai primarului, nu se bagă nici Poliția”…

Cine-i poate opri pe “dezvoltatorii” clanului Georgescu să transforme Vama Veche într-o imitație nefrecventabilă de genul Mamaia clanului Mazăre!? Poate doar Tuzla Nouă, cea care azi pretinde prin construcțiile “de tip bulgăresc”, cu lemn și stuf, că vine să-i salveze pe cei care nu mai vor în Vamă. Eu, unul, nu mai vreau.

Găsesc in București mai multă vamă veche decât în Vama Veche. Pentru că, da, da, este mai rentabil psihologic și economic să-ți faci concediul acolo de unde pleacă oamenii decât acolo unde vin din ce în ce mai mulți neoameni…