1. Întinsură din zer, caș și burduf din munți cu pită de mălai – Rețetă de Oana Irina Coantă – Slow Food Țara Bârsei / Bistro de l’Arte, Brașov; Best Woman Chef 2019 – Gault & Millau Romania
Ciobanii suiau oile la munte primăvara devreme și le mai coborau toamna, la răvășit. Mâncarea lor era frugală, așezată pe măgari și, de cele mai multe ori, se baza pe o mămăligă fiartă în ceaun și brânză ori zăr. Întinsura nu era altceva decât un sos de brânză topită în zăr ori jintiță, fiert scurt la foc de lemne, în care înmuiau bucăți de mămăligă tare.
Un fel de “Fondue” ciobănesc. Am adus întinsura la oraș, dar nu oricum, ci așa, pentru domni, cu pită de mălai și sos bun de burduf de munte și caș dulce, aromat cu ierburi de vară.
Rețeta aici.
2. Cartofii ciobanului răzăliți cu cârnați de casă copți – Rețetă de Mara Elena Oană – Slow Food Viscri / Viscri 32 – White Barn & Blue House
Rețetă din zona Hunedoarei, gătită la noi în casă de mama și, înainte de ea, de bunica Tiu. O gătim de atâta vreme încât nu mai știe nimeni, cu exactitate, cum a cules rețeta asta. E posibil să aibă și influențe ungurești din Sighetul Marmației, unde s-a născut bunica.
Rețeta aici.
3. Piciocii ca pe Valea Izei – Rețetă de Melinda Teohari – Paninaro Chef, București
În Maramureș, picioci înseamnă cartofi. Sunt printre amintirile mele de la Moșica (bunica) din Rozavlea, Valea Izei, Maramureș. Era mâncarea mea preferată. Tot îmi ziceam că nu mâncam mult când eram copil, că acuma la a doua tinerețe m-a luat flămânzeala, dar se pare că am fost fomistă de mică. Moșica mea îmi făcea cartofii prăjiți în untură de porc și cârnați făcuți de ea. Spărgeam o ceapă și niște roșii și balotam până îmi era rău. În fiecare an, în vacanța de vară, după ce m-am mutat la București, mă duceam la ea să îmi facă piciocii pe lespede (tigaie de tuci). Pentru ea și pentru mine, la Paninaro, am minunăția asta in meniu.
Reteta aici.
4. Moșocoarne cu prune – rețetă din comuna Negreni, jud. Cluj – Rețetă de Mihai Toader – Freelance Chef, Culegător de rețete și tradiții – Fragmente
Moșocoarnele se coc afară, la cuptor și se fac din aluatul rămas de la pâine. Mai există și varianta cu telemea de oaie, sărată.
Rețeta aici.
5. Hencleș – Rețetă de Ioan Bebeșelea – Slow Food Sibiu / Syndicat Gourmet, Sibiu; Premiul Terroir 2019 – Gault & Millau Romania
Este o rețetă tipică satelor săsești de pe valea Hârtibaciului. Se făcea foarte rar deoarece necesită foarte multe ingrediente „scumpe” (ouă, unt clarifiat). Se gătește doar în perioada rece a anului, de la Crăciun până la Rusalii deoarece crema de ou cu unt ce se pune deasupra aluatului trebuie să se închege.
Tradițional, rețeta este pentru o masă (aproximativ 120*75cm) deoarce aluatul trebuie întins cât e masa.
Rețeta aici.
6. Melci cu paste de casă și tarcan proaspăt – Rețetă de Joa Daniel – Slow Food Sibiu / Hochmeister Sibiu
Rețeta asta îmi amintește de copilărie. Ca să fac un ban, aveam locurile mele unde mergeam cu o plasă găurită după ploaie ca să-i adun și apoi să merg în capătul străzii unde era o familie care colecta melci și apoi îi dădeau spre export la rândul lor.
Nu făceam mulți bani pentru că îi sortau după calibru și câți să și aduni? Era o distracție pentru mine și ceilalți copii și mai făceam și câte-o trăznaie toată ziua.
Acasă n-am mâncat, dar auzeam de pe la sași cum mâncau și mă strâmbam oricum când îmi spuneau în ce fel se găteau. Mai târziu, într-un restaurant din Wolfach, Germania, am prins și eu gustul melcilor “de Italia”.
Rețeta aici.
Dacă sunteți curioși cu ce se mănâncă toate acestea și multe altele, destinația gurmanzilor este chiar Bucatedeprinsate.ro.
Echipa Bucatedeprinsate.ro
