Vreau să vă lansez o provocare: gătim fiecare la casa lui niște coaste delicioase de porc și apoi asociem cu ce vin avem prin casă și împărtășim impresiile cu hashtag-ul #winewithme.
Am mai facut asta cu amicii mei din trupa de degustări și e mega fun și educativ totodată. Am ales o rețetă delicioasă a lui Gordon Ramsay și sunt convins că o veți mai încerca și altădată, poate chiar vă veți lăuda în fața prietenilor când îi veți chema la o cină (dacă se tot închid și redeschid restaurantele cred că trebuie să ne reinventam în acest domeniu socio-culinar). Rețeta e de inspirație asiatică, chiar un preparat tradițional filipinez, numit adobo, dar stilul se regăsește și la spanioli și pe unde au mai trecut ei (în special în țările din America Centrală).
Englezul, urmaș de colonizator, a preluat și îmbunătățit rețeta asiatică, pe care o găsiți aici, iar rezultatul este memorabil. Carnea e bine pătrunsă, însă datorită ”sigilării” inițiale se păstrează suculentă, plină de aromele preluate de la marinada de sos de soia și oțetul de orez. Tips: începeți cu o seară înainte, punând coastele la marinare și cumparați o sticlă de vin fortifiat din regiunea Jerez, sudul Spaniei (englezii îl numesc sherry) – nu strică să o aveți în casă pentru că se poate folosi fie ca aperitiv fie în procesul de gătire și o puteți ține în frigider chiar mai multe săptămâni după deschidere. Eu înlocuiesc oțetul de orez cu acest vin pentru că astfel mâncarea trece la următorul nivel.
Deci avem o carne cu un mix de arome puternice și încercăm să potrivim un vin. Din start varianta terroir-ului cam pică, prin Asia neexistând cultura vinului prin tradiție, ci mai mult prin mimetism, și doar în ultimile decenii. Spre rușinea mea, nu știu cu ce asociază filipinezii pork adobo (probabil cu băuturi nealcoolice). Am putea să ne inspirăm de la spanioli și să încercăm un vin roșu cu mai puține taninuri, de prin regiunile lor fanion (Priorat, Rioja sau Ribera del Duero).
Dar ca să fie joaca mai interesantă, v-aș recomanda să încercați și vinurile albe: mă gândesc la un Vermentino, din Sardinia, pentru că prezintă aciditatea necesară “spălării” palatului și pentru aromele de citrice, pin sau mentă; am selectat o ofertă mai rezonabilă de preț, dar dacă bugetul vă permite, căutați prin gamele superioare.
O altă variantă de vin alb pe care aș încerca-o este Chenin Blanc din Africa de Sud, obținut din vii vechi de peste 38 ani, pe soluri nisipoase; aș merge pe această variantă nu doar pentru prețul prietenos, dar și pentru notele minerale împletite cu aromele de caramel de la contactul prelungit cu drojdia fină. Îl găsiți aici.
Recomandările magazinelor specializate sunt bazate pe experiența consistentă a antreprenorilor și mai ales pe respectul și dragostea lor pentru vin; de obicei, astfel de magazine fac selecții de calitate pentru etichetele listate, șansele de a cumpăra un vin slab sau cu un raport calitate preț defectuos scăzând mult spre zero. Ba mai mult, dacă intrați în astfel de magazine (în caz că au și corespondent off-line) veți descoperi un mod de a face shopping ceva mai atipic: intri, dai o tură pe la rafturi, porți o conversație cu somelierul (de multe ori același cu proprietarul), timp în care acesta va încerca să iți determine gusturile și apoi te lași vrăjit de poveștile și de propunerile lui; neapărat să acceptați ceva nou și să respingeți instinctul care v-ar putea îndemna să luați același vin care v-a plăcut și pe care l-ați cumpărat și cu alte ocazii (eu am descoperit așa multe soiuri de vin despre care nu avusesem timp să citesc și nu știam că doresc să le încerc).
În fine, dacă vă place rețeta, o puteți repeta lunar 😊 și puteți lua în teste vinurile românești; începeți cu Feteasca Neagră, dar nu una de Dealu Mare, extractivă și maturată în baricuri, ci una mai suplă de prin Ardeal sau Moldova, eventual cu un mic rest de zahăr (genul demisec) pentru a ostoi papilele în cazul în care vă decideți să aruncați în tavă și niște fulgi de chili pentru o și mai mare complexitate gustativă a coastelor de porc. Pentru că am încredere în oenologii francezi, eu aș începe cu Feteasca Neagră facută de Laurent Pfeffer la Corcova și Catleya.
Aș continua până la primăvară cu această rețetă și aș testa și Băbeasca și chiar și albele din soiuri neaoșe (Feteasca Albă, Feteasca Regală, Zghihara, Crampoșia Selecționată de Drăgășani, Șarba etc); ușor, ușor, gustul se va calibra și veți ști precis care vin s-a ridicat cel mai bine la înălțimea preparatului.
Chiar dacă apreciez preponderent vinurile, cred că la această rețetă merita încercate și câteva beri bune: un stout poate, o bere fermentată de călugării trappisti prin Belgia sau Olanda; cu doi ani în urmă asociam cu baltic porter și se potrivea foarte bine (din păcate nu mai găsesc această bere în România).
Nu uitați să share-uiți impresiile!
You never drink alone!