Am (re)lansat noul sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Și am vrut, după o pauză cam lunguță, să știm doar ce faceți și cum sunteți la momentul citirii articolului și ascultării promo-ului de pe post.
Concursul se încheie joi, 22 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 23 octombrie.
Textul de mai jos este unul dintre textele finaliste.
***
– Ce mai faci? Cum te simți?
– Cum aș putea să fac un rezumat unui întreg arsenal de trăiri inedite ?
Chiar vrei să știi de vinovăția unor scene incontrolabile de binge eating după toate bidoanele de apă băute ca să mă ajute să rămân devotată unor episoade de înfometare? De gustul de vomă după antremanetele exagerate în care gândurile care mă motivau erau de fapt critici și severitate?
Chiar te interesează de tipul care nu realiza cât de trist și nesuferit este și cât de dificil e să iți dai seama ce poți să numești «normal» și ce devine hărțuire sexuală, mai ales când totul este sub filtrul plăcut și halucinant al unor calități de care credeai că te îndrăgostești? Până să realizez că mă simt mai incompletă lângă el decât fară un «el»?
Ar fi confortabil să îți povestesc despre cum am trecut printr-o seară psihiedelică de glitch constant în care eram convinsă că viața pe care o trăiesc nu îmi aparține și că, oricât de clișeic ar suna, trăim într-o simulare, pe care aș fi putut să o testez printr-o tentativă suicidală ?
Sau poate ar fi o conversație mai veselă dacă îți fredonez versuri adunate de pe la cabanele din vârf de munte.
Mi-am completat identitatea cu o amintire fragmentată din copilărie, despre o familie nobilă împușcată într-un subsol. Moment găsit pe TVR1 după o zi de scoală primară, în loc de desene animate. Mi-am dorit să aflu tot ce se poate despre execuția dinastiei Romanov, să adaug semnificație și înțelegere fricilor și curiozităților mele din prezent, pentru că tot ce a trecut înregistrat în copilăria mea este ceva ce poate să îmi explice cine sunt în prezent.
– Cred că un simplu «bine, am avut zile și mai reușite» ar fi fost mult mai ușor de procesat.
– Nu am vrut să îți dau replică. Mi se părea că un răspuns ți-ar fi oferit un acces mult prea transparent la intimitatea mea și totuși cred că îmi îmbrățișez în mod asumat variantele care s-au rostologit până aici.
Seen at 21:42