La sfârșitul săptămânii trecute am lansat noua temă a celui de-al optulea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Meta-tema, ca să-i zicem așa, a fost o provocare, adică să ne propuneți voi o temă pentru episodul următor al concursului.
Concursul se încheie joi, 29 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 30 octombrie.
Propunerea de mai jos este una dintre finaliste.
***
Omul se confruntă în zilele astea cu una dintre cele mai puternice dileme – propria sa existență. Nu este e noutate exclusivă, ci mai mult o amnezie indusă de durerea și profunzimea ideii de a te uita în oglinda și a nu accepta în totalitate toate viciile care vin la pachet cu virtuțiile. Și dacă ești suficient de rezistent, poți face același lucru până când dai de un nenoroc și te scapă automat de filosofii gratuite.
Cu toții ne naștem fortuit. Adică… fără voia noastră, dar mai mult sau mai puțin suntem teleportați într-o lume în care trebuie să ne descurcăm cu materialele avute la dispoziție în momentul respectiv, oricare și oriunde ar fi. Ca în Star Trek, când unii sunt teleportați de pe navă pe o planetă, dar ajung tocmai într-una deșertică, lipsită sau secată de resurse.
Cu cât îmbătrânim sau pierdem vremea repetând aceleași rutine într-un mod diferit, avem tendința de a divaga uneori înspre vis / o simulare a propriei noastre concepții și dorințe de a vedea viața. Confortul unui univers personal și destul de controlabil încât nimic imprevizibil să nu strice armonia artificială e destul cât să mă ajute să nu o iau razna la veștile reale care mai mult ca sigur îmi pun în discuție propria judecată despre mine și despre alții.
După cum puteți vedea, până acum viața e o luptă continuă între a accepta viața cu realismul ei cinic și uneori absurd, și a divaga uneori spre o variantă fantastică – probabil fantezistă – a propriei noastre căsuțe imaginare – unde totul e mulat pe dorința noastră de a avea un confort de siguranță – oameni de bază, colecții cu impact emoțional și satisfacții personale privind utilitatea noastră în societate.
Din păcate, alegerea este una din multiplele iluzii pe care ne-o inducem ca să ne putem liniști ego-ul și probabil frica de a nu repeta zilnic aceeași stare de lehamite și de neputință care ne bântuie atunci când depresia e prea tabu pentru a fi pusă în evidență. Așa că inventăm speranțe ca să putem funcționa. Ca pastilele. Teoretic ajută corpul, dar pas cu pas distrug organele.
Așa cum două filme total diferite din toate punctele de vedere spun propriul lor mesaj: Choose life (Trainspotting) sau You live in the Great Simulation of Life (Matrix), probabil la momentul citirii acestui text deja au trecut cinci minute dintr-o viață pe care nimeni nu ți le va da înapoi. La fel ca și prima opțiune – cea de a te naște. Deci, în concluzie, nu prea contează – dar sună bine ca temă.
***
Sursă foto cover aici.