Nu știu a cui vorbă e, dar mie mi se pare de comă: „Nouă nu ne prea ies nunţile, dar înmormântări ca la noi, la nimenea!“. Și, da, există o satisfacţie aneantizantă și greţoasă de-a dreptul pentru accidente și sicrie. Nu există, să ne-nţelegem, pe undeva prin Europa, ceva comparabil ca pasiunea de babă de la uluci pentru subiectele morbide.
Nu știu dacă ni se datorează constelaţiei familiale de descendenţi ai lui Zalmoxe aruncaţi în suliţe, dar voluptatea pe care o avem la orice telenovelă mortuară și divorţ dintre cocalari și piţipoance a ajuns specific naţional. Ne băgăm cu camera de luat vederi în sicriu ca niște aurolaci în subteranele Gării de Nord. Nu există televiziune, indiferent de cât de onorabilă ar fi, care să nu dea cele mai banale accidente rutiere la știri. Nu vezi niciunde atâtea accidente la știri. Una, două, hop și niște reporteri-hienă care să întrebe genul acela de stupizenii: „Cum vă simţiţi acum, când știţi că sunteţi in viaţă?“ sau „Ce simţiţi acum, când el nu mai e printre noi!?“. Cum moare unul, fie el boschetar sau rege, cum începe jalea TV să emită instant: „Respect, eroule!“, după care ne vedem de treabă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Sicriul este monumentul prostului gust și al declarării de eroi proaspeţi reciclaţi. Suntem topiţi după eroi, dar cu o singură condiţie: să fie morţi! Moartea și ferparul său stârnesc în noi o efuziune pofticioasă. Și rating. Nu există o mai mare oportunitate pentru producătorii teve decât o moarte sau o nuntă pe sticlă. Din ţigănie până-n aristocraţie.
Iar dacă mortul ar fi și mireasă, atunci idealul este atins. Asta ne stârnește nu numai spaima propriei noastre morţi, dar ne face să bocim în valuri de ipocrizie. „Vai, ce om a fost!?“ – ţipăm noi după ce l-am înjurat toată viaţa lui. Singura parte bună este nivelul de profesionalism al Smurdului românesc, cotat foarte bine în Europa ca eficienţă.
Partea proastă este că de fiecare dată e la fel. Învăţăm mai multe dintr-o moarte televizată decât din întreaga viaţă a fostului om. Ce poate fi mai funest și psiho-pupu-patologic ca Miron Cozma să comenteze funeraliile regale!!? Ce poate fi mai mioritic ca reforma făcută după o moarte care a produs un val de indignare atât de mare, încât să luăm măsuri timp de trei zile după un accident!!? Și ce poate fi mai creativ și mai reconfortant să-ţi imaginezi propria moarte ca știre teve!?
La mine cred c-ar suna așa: „Eroul luptei pentru salvarea Deltei Dunării nu mai este printre noi. S-a dus în cer pentru a lupta în continuare pentru fauna și flora Deltei și pentru a transmite de-acolo un reportaj împotriva braconierilor. Dumnezeul ecologiștilor să-l aibă în pază și protecţie sustenabilă!“.
Amin.
pe scurt este vorba de rating
televiziunile traiesc din asa ceva iar rolul educational este uitat
as face o paralela cu promovarea insistenta la filmul soldati care personal mi se pare un subiect ( LA MODA dar penibil si impotriva firescului ) – tot despre ratingul la moda este vorba
cu ce ar atrage o stire de genul – 5 milioane de oameni au plecat la serviciu de dimineata si si-au facut treaba cate de bine au putut ca aceasta tara sa functioneze
cu respect
Sebastian
Mie ce nu-mi place este faptul ca televiziunile modifica nivelul sonor atunci cand intra publicitatea.
Te uiti linistit la un documentar despre razboaiele mondiale sau flora si fauna cand intra o reclama super galagioasa.
Interzic zic.
Televiziunile sunt conduse de niste cretini rupti de realitate, eu nu ma mai uit de ani de zile la nimic redat pe programele TV. Si chestia asta cu: mizeria face rating ,e o scuza de oameni mizerabili. Eu tin minte cum trageam de fiecare minut petrecut afara , cand eram mic, dar cand era difuzata teleenciclopedia ,frate, alergam recede in casa de unul singur ,sa nu cumva sa pierd un minut. Eu cred ca omul in general e curios, si vrea sa invete mereu lucruri noi. In lipsa de emisiuni culturale ,omul se uita la singurul lucru care ii atrage curiozitatea, ori il indigneaza, ceva care sa-i provoace o emotie, fie ea si negativa, si pe asta se bazeaza producatorii lenesi si mizerabili ca fiinte umane. Sunt multi ca mine ,dar si multi care s-au lasat prinsi in capcana senzationalului si socului, dar dai omului cultura intr-un mod care-l starneste curiozitatea, si va fi consumator. Dar cum se spune, nu poti sa dai decat ceea ce ai sau esti, esti gunoi, imprastii gunoi.