Anul ăsta a fost unul cu siguranță ciudat. Fiecare dintre noi a fost nevoit să se adapteze la el și să se împăce cu el însuși. Cu siguranță aveam alte planuri pentru acest an dar a trebuit să le recompunem. Deși e genul de articol pe care să-l citești la final de an, am zis să-l pun acum aici pentru cei care n-au încă 3 plusuri și 3 minusuri de bifat pentru anul ăsta, dar mai au suficient timp să le bifeze.

Plusuri

1. Am reușit să merg cu bicicleta pe Transalpina și Transfăgărășan

De mult îmi doream să fac asta și mereu spuneam că: „Lasă că merg altă dată!”. Și niciodată nu era suficient timp. Reușita i se datorează lui 2020.

2. Am reușit să alerg un maraton

Și nu oricum. Încercam să îmi imaginez cum va fi să alerg un maraton, dar nu puteam cuprinde cu mintea. Așa că m-am pomenit angajat în mijlocul unui ultramaraton de 250 de kilometri. Atunci mi-am zis că e cel mai bun moment de a face un maraton de 42.2 kilometri. Și a fost. Și nici n-a părut greu. A doua zi după maraton am alergat aproape un semi-maraton. Și a treia zi încă 15 kilometri. Și tot așa până i-am acoperit pe toți cei 250.

3. Am urcat pe cel mai înalt vârf din România

Pentru multă lume poate fi o chestie simplă. Doar că eu nu-mi găseam niciodată timp pentru asta. Anul ăsta am avut. Și am ajuns pe Moldoveanu. A fost senzațional pentru că am urcat pe o vreme incertă, cu ceață, iar la final a plouat. Dar așa avea să fi fost perfect, nu altcumva. Bonus 1: am avut în 2020 timp să urc și pe cel mai înalt vârf din Balcani, vârful Musala din Bulgaria.

Minusuri

1. Nu prea am înotat

Din cauza restricțiilor de la început de an și a faptului că am evitat aglomerațiile n-am prea avut timp de bălăceală. Așa că înotul l-am trecut la categoria „neglijate” în 2020.

2. Lipsa competițiior de ciclism și alergare

Mi-au lipsit mult de tot competițiile anul acesta. Mă obișnuisem cu ele, cu energia bună pe care o răspândeau oamenii pe care îi întâlnesc de obicei pe acolo. Și toate poveștile care se nasc odată cu ele. Au fost câteva, dar prea puține. Bonus 2: am reușit să merg în teambuilding cu colegii din radio pentru prima dată. Într-un 2020 normal ar fi fost o competiție de alergat/prezentat în acel weekend.

3. Libertatea de a călători

Deși în februarie-martie am reușit să merg în Turcia în cantonament de ciclism, în iunie am fost în Austria în câteva bike-park-uri și am prins chiar câteva zile în Grecia și alte câteva în Bulgaria, dar nu m-am simțit în largul meu. Era un freamăt pe care îl auzeam, îl simțeam. Și aș mai fi vrut să ies din țară, dar m-am abținut.

În general, știu că orice parte bună are și o parte mai puțin bună. E valabilă și reciproca. În continuare îmi fac planuri pentru 2021, 2022, 2023, etc. Și ce planuri… Încerc să rămân cu mințile acasă și să-mi iau toate bunele din situațiile pe care le trăiesc. Ceea ce va doresc și vouă.

Acum nu prea mai aveți scuze să rămâneți prea restanți la 2020. Încă aveți timp de remediat.