La sfârșitul soptămânii trecute am lansat sub-tema episodului doi din cel de-al nouălea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți un dialog între anotimpurile anului 2021
Concursul se încheie joi, 28 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 29 ianuarie.
Maria ne-a trimis unul dintre textele finaliste, mai jos.
***
Aflasem că anuala întâlnire a anotimpurilor se desfășura acum pe Zoom, date fiind circumstanțele dar, cum conexiunea dintre prezent și viitor era slăbită de incertitudine, am reușit să selectez doar câteva fragmente de discuție.
– “E rece lipsa de speranță din întunericul minții lor”, suspina melancolic iarna, cu gândul pierdut în destinul genului uman. “Ce rost are să aduc zăpadă peste un oraș deja înghețat de teama schimbării?
De câte ori va fi nevoie, primavară, să vii să încălzești sufletul cuiva care a pierdut atât de mult încât a uitat cum să mai lupte împotriva fatalismului?”
Din viitorul apropiat, primăvara îi raspunse:
– Răbdare, iarnă, și un nou răsărit va topi gheața care a pietrificat timpul atât de valoros.Voi veni și voi întinde iarbă crudă sub pașii lor pierduți. Le voi încununa fiecare vis cu lalele și voi lumina potecile ascunse sub pădurea suferinței lor.
Îmbăiată în aroma extazului, vara întări și ea de mult uitatul sentiment al credinței:
– Iar eu am să așez pe cerul lor cel mai luminos soare, pe chipul lor cel mai cald zâmbet și apoi îi voi îneca într-o mare de dorințe pe care le voi împlini până la ultimul apus de august!
Animată de dezbatere, toamna străbătu timpul să-și declare sprijinul:
– Munca voastră nu va fi în zadar, surori dragi. Voi deschide noi oportunități în viața lor așa cum voi deschide porțile școlilor. Ca frunzele căzute pe bulevardul bucureștean, o să îi urmăresc cum o să dea drumul, unul câte unul, la trecutul lor. Pasteluri delicate vor îmbraca tabloul de octombrie contrastat cu noi așteptări.
Norii negri ai neputinței dispărură de pe cerul iernii, lăsând la vedere orizontul noilor speranțe ce se vor înfăptui.
– Apoi mă voi întoarce când ei vor fi uitat acest ianuarie de incertitudini. Îi voi regăsi în decembrie alături de familia de care acum sunt atât de departe. Iar la început de an îi voi îmbrăca cu cel mai imaculat curaj, din care noi perspective vor ieși precum ghioceii de sub zăpadă și vor prinde conturul alb al unui nou început.
Printre microfonii și întreruperi auzeam că, în final, totul depinde de noi, că ele nu ne pot aduce decât ziua de mâine. Schimbările de caracter sunt, în fond, mai importante decât schimbările climatice.
