Zilele trecute am simțit un plictis infernal, o lipsă acută de probleme și am ieșit afară să le caut. În prima instanță am hotărât să mă pricopsesc cu o amendă, așa că am mers din stație în stație, în căutarea controlorilor. La un moment dat, i-am găsit, după vestele lor albastre desigur, în stația de tramvai. M-am apropiat și i-am rugat să mă amendeze, argumentând că am mers câteva zile cu transportul în comun fără să achit călătoriile. Ei s-au uitat ciudat la mine, dar eu, ca să-i asigur, am scos camera video și le-am arătat câteva filmulețe. Practic m-am filmat urcând într-un autobuz, unde am rugat un pasager să mă filmeze câteva stații, ca să se vadă clar că nu validez cartela. Apoi am coborât și am urcat în alt mijloc de transport, repetând procedura cu filmatul. După ce controlorii s-au uitat cu interes la filmulețe, le-am arătat (fără să mă roage) portofelul – plin cu bani, desigur – și le-am spus că nu am niciun abonament. Unul din controlori m-a rugat să mă calmez și să-mi văd de treabă, fiindcă ei nu mă pot amenda decât în cazul în care mă prind în flagrant. Atunci i-am rugat să mergem cu tramvaiul care tocmai s-a apropiat și ei au fost de acord.

După ce am urcat cu toții în tramvai, i-am rugat să mă urmărească cu atenție ca să se convingă că nu voi valida cartela. Am scos-o din portofel și chiar am fluturat-o deasupra capului ca s-o vadă și călătorii. Apoi le-am spus cu voce tare: „Domnilor și doamnelor, am urcat mai devreme, am cartela la mine, dar nu validez. Vreau amendă!“. Un domn mai în vârstă mi-a spus, citez: „Ai fost la Obregia la un control?“ I-am răspuns, citez: „Dacă nu-mi iau amendă de la controlorii de față, voi merge la controlorii de la Obregia!“.

În fine, când mi-a venit rândul, controlorii s-au apropiat și de mine. Mi-au cerut cartela de parcă nici nu mă cunoșteau. La prima am coborât. Totul mergea conform planului. Dar în ultimul moment mi-am dat seama că o amendă e prea puțin, am început să mă cert cu ei. Le-am explicat afectat că abia urcasem și n-am apucat să validez. Apoi am început să țip, strategic. Unul din ei mi-a spus că-s nebun. Altul a zis, citez: „Mergem la poliție!“ Am spus, citez: „Perfect, hai la poliție acum!“. Dar în momentul următor, controlorii s-au uitat unii la alții, s-au răsucit pe călcâie și s-au îndepărtat. Eu nu m-am lăsat, am strigat după ei, citez: „Stați așa, domnilor! Bine, nu mai mergem la poliție, dar măcar completați-mi hârtiuța aia pentru amendă. Vă rog eu din suflet! Poftim buletinul! Vreau amendă, doar amendă, fără poliție, fără bătăi de cap! Domnilor, vă implor, nu plecați!“. Dar ei nici nu s-au mai uitat în direcția mea.