Că, așa cum se spune, viața e complexă și are multe aspecte știm încă de pe vremea când Mircea Diaconu nu făcea politică. Dar nu m-aș fi gândit vreodată că obsesia mea pentru acest format nobil al muzicii mă va aduce în punctul în care să cred că nimic în viață nu e atât de simplu precum pare, nici atât de complicat precum pare, ci mult, mult mai complicat.

De regulă, obsesia începe destul de simplu, cu un pick-up nu foarte sofisticat și niște discuri adunate de pe la anticariat sau primite de la prieteni. Încă nu știi cum să ai grijă de ele, încă nu știi câtă grijă trebuie să ai de ele și nici cât rău le poate face chiar pickup-ul de care în momentul ăla de început ești foarte mândru. Și, vă spun de pe acum, acele momente vor fi cele mai fericite din viața voastră de colecționari, pentru că ignorance is bliss în ceea ce privește acest hobby. Încet, încet, vei începe să investești în discuri. O căutare nebună, când vei afla că albumele tale preferate există în acest format, și creierul tău se va trezi din rutina zilelor pe care le duci, va începe cursa, cursa către fericire, în care rotițele se învârt frenetic. Bineînțeles, TOATE albumele tale preferate se găsesc pe vinyl, dar sunt extrem de rare, ediții limitate pentru care nu este suficient să ieși din casă până la puținele magazine care vând așa ceva la noi în țară. Și nu sunt suficiente nici câteva click-uri pe site-urile de specialitate. Tu vei intra și căuta pe ebay și pe Discogs săptămâni la rând, vei căuta în toate Record Store-urile de prin orașele pe care le vizitezi și te vei bucura ca un copil când, într-un sătuc din Marea Britanie, proprietarul, un bătrânel simpatic, îți va scoate din rafturi albumul ăla pe care îl ascultai în fiecare noapte înainte de culcare pe când erai în liceu și de la care aproape că-ți luaseși gândul.

Licitațiile câștigate pe ebay, chilipirurile găsite sau anunțurile că un album care-ți place tare va fi scos în sfârșit și pe vinyl, la vreo aniversare de zece-douăzeci de ani de la apariție – astea sunt întâmplările care te vor face să vrei mereu mai mult, pentru că bucuria din acele momente chiar este imposibil de descris și de comparat. Riști să crezi că viața ta este acum perfectă și că această obsesie te poate salva. Abia din acest punct încep cu adevărat problemele.

Vă las cu niște piese și albume care merită tot acest sacrificiu. Până data viitoare.

Paul Simon – Me and Julio Down by the Schoolyard:

Gang of Youths – Let Me Down Easy:

Kevin Morby – Come to Me Now:

Irma Thomas – Wish Someone Would Care (album, 1964):

Suzi Quatro – Hollywood:

Jack Johnson – In Between Dreams (album, 2005):

Nao – In the Morning:

Fleet Foxes – Crack-Up:

Lorde – Hard Feelings / Loveless (live)