În seara asta, formația vocal-instrumentală URMA cîntă în Control. Masa (încărcată de sunete și alte bunătăți polifonice), felicitările (care pot lua și forma aplauzelor, chiar și a celor cu o singură mînă) și dansul (dansul inconfundabil al rapsodului bucovinean Mani Gutău, mai exact) își vor intra în rol după ora 21,00. În deschidere vor cînta Satellites. Orice mare trupă își are sateliții ei naturali.
Sînt deja mulți ani de cînd muzica formației URMA m-a luat pe sus și m-a lăsat acolo. Mă simt acasă în interiorul acestei muzici. Cei patru pereți – Anger As a Gift, Nomad Rhymes, Trend Off, Lost End Found – ai acestui acasă ascund tot felul de labirinturi. N-ai cum să te pierzi în ele, poți doar să te regăsești.
Cu toții ne dorim, mai mult sau mai puțin conștient, să lăsăm o urmă în viața noastră, deși am citit odată undeva că e riscant să lași urme, că oamenii inteligenți nu lasă urme, însă acolo era vorba despre cu totul altceva, plus că noi nu trăim într-o house of cards, dar nici într-o house of arts nu putem trăi chiar în fiecare zi. After All, we’re Only Humans, spending most of the time, most of This Time, in (a) Lonely Pub, whispering Buy Me With A Coffee (I’m so cheap – cheap, not chip or chick!). Under My Skin there will always be A Place For Me, a kind of A Door To My World. Eventually, everybody is searching for a Lost End, even for a Lost End Found, am încheiat citatul.
URMA este curentul alternativ de la care ne putem alimenta emoțiile și tot felul de alte stări care ne locuiesc pe sub piele, și e foarte bine cînd apare ocazia de a ni le alimenta pe viu, direct de la sursă.
Muzica URMA, cum ar spune Ștefan cel Mare, nu este a mea, nu este a ta, nu este noastră și nici a urmașilor noștri, ci a URMAșilor URMAșilor noștri, dar asta, dragi oșteni și oștence, nu înseamnă că noi nu ne putem bucura de ea chiar acum, în acest prezent, singurul prezent care există, momentan.