Suedia nu e tocmai țara în care să vrei să-ți petreci concediul dacă ești iubitor de căldură, dar poate fi țara în care să vrei să te muți cu întreaga familie după tine. Aerul și apa sunt mai curate, transportul în comun excelent, copiii se joacă la zăpadă mare parte din zi (asta e activitate oficială la orele de școală), în Stockholm ai pârtie în oraș și povestea aia cu lumea mult mai civilizată o știți deja. Dar e oare țara în care să mergi la concerte?
Răspunsul la această întrebare am încercat să-l aflu la prima mea vizită în Stockholm pentru un concert The Killers la Ericsson Globe. Sală frumoasă, cam mare pentru gustul meu, dar părea cea mai bună opțiune dacă voiam să văd un oraș nou și să prind în același timp un concert de weekend din cadrul turneului Wonderful Wonderful al celor patru (în concerte doar doi, din formula originală cel puțin) The Killers, din Las Vegas, Nevada.
La halul în care ne înzăpezim zilele astea prin București, mi-e și rușine să mă mai plâng de frigul și zăpada nordice, așa că trec direct la subiect. Despre The Killers după mai multe luni de turneu nu auzisem tocmai de bine. Știm că sunt și ei oameni, au limite și cheful trece repede, dovada că Mark Stoermer și Dave Keuning, basistul și chitaristul trupei, au luat deja pauză de la concertat alături de trupă, imediat după lansarea albumului cu numărul cinci. De fapt, Stoermer a avut doar câteva apariții speciale, nici măcar la British Summer Time-ul din Hyde Park de vara trecută nu s-a prezentat. Așa că m-am grăbit să-i prind cât mai la început de turneu, dar parcă tot n-a fost suficient. Părea că a mai rămas din cheful și energia extraordinare de care au dat dovadă vara trecută, dar se simțea că se chinuie să le păstreze, nu mai veneau chiar natural cum au venit atunci. Păreau obosiți și, pentru prima dată de când îi văd live, îmbătrâniți. E un coșmar să realizezi că și idolii tăi sunt supuși acestui ridicol proces de îmbătrânire, și, pentru moment, m-a întristat.
Faptul că la sfârștiul concertului uitasem complet de aceste sentimente bulversante e semn bun, zic eu, e semn că și-au făcut treaba și că totul a fost „wonderful wonderful”. O piesă pe care, apropo, nu au cântat-o. Și ăsta zic că a fost singurul neajuns al acestui spectacol, care, altfel, ne-a trecut prin toate albumele, cu ceva surprize de pe fiecare. Setlist-ul acestui turneu, în partea lui europeană, cel puțin, pare să aibă o structură fixă, singurele care se schimbă de la concert la concert fiind a doua piesă de la bis, care în cazul Stockholmului a fost Losing Touch de pe Day & Age și în alte cazuri a fost Andy, You’re A Star, de pe albumul de debut. Mă declar mulțumit, Losing Touch fiind una dintre preferatele mele și, în același timp, o piesă pe care n-o mai ascultasem de (prea) mult timp. S-a cântat până și o piesă de pe compilația Sawdust, coverul după Dire Straits – Romeo And Juliet într-o variantă acustică pentru care mi s-a părut că timpul prinsese o viteză mult prea mare – mi-aș fi dorit să o cânte măcar de două-trei ori, ca să mă pot bucura de ea cum se cuvine.
Publicul s-a comportat aproape perfect, au cântat pe piesele cunoscute, au mormăit pe restul și s-au supărat foarte tare când au auzit că nu mai e timp de mai mult, asta în special pentru că The Killers nu apucaseră să cânte tocmai Mr. Brightside. Ce să vezi, au cântat-o în final și mulțimea a luat-o razna, în cel mai bun sens. Parcă eram cu toții într-o arenă plină de prieteni vechi, reuniți la o petrecere imensă, cam cum se întâmplă de fiecare dată când această piesă se aude la radio sau în vreun club. Muzica unește, da.
Cât despre cariera trupelor de calibrul The Killers, e cam ca în cazul cetățeanului turmentat (foarte turmentat) care încerca să se deplaseze pe strada din fața casei mele seara trecută: un ping-pong imens, dintr-o latură în cealalta, într-un echilibru fragil și-n care orice metru înaintat este o mare victorie. Albumul ăsta, al cincilea din cariera băieților din orașul în care casa câștigă întotdeauna, este o mare victorie pentru ei, un mare pas înainte și de aceea merită sărbătorit în fiecare minut din acest turneu. Sper doar să simtă și ei același lucru.
