Indiferent cât am vorbi despre influența marilor puteri în Orientul Mijlociu (sau la noi), trebuie să înțelegem că manipulările și corupția sunt posibile doar pe un teren preparat din timp. Spre exemplu, școala sovietică: înlăturarea din structurile conducerii a celor elevați sau a celor cu o înțelegere socială mai profundă și înlocuirea lor cu – mă scuzați! – proști, cu cadre de factură proletară, adică aluat ușor manipulabil și coruptibil. Nu spun că cei elevați nu sunt manipulabili sau coruptibili, dar cert e că sunt mai scumpi, mai precauți și, în general, mai pretențioși. În concluzie, tot proștii sunt preferații marilor puteri pentru meciurile pe care le joacă pe teritorii străine. De asta, urmărind în continuare ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, primul lucru care-mi vine în minte este: elite decimate, puterea în mâinile tâmpiților și, desigur, lucrătură (rusească sau occidentală) bună, fiindcă și Estul, și Vestul, în vechea lor dispută ideologică și teritorială, au devenit deja maeștri în meciuri sofisticate pe teritorii străine.

Fotografia pe care am ales-o astăzi e realizată în 1979, în Iran, unde în jur de 100.000 de femei au ieșit la un protest anti hijab. Împotriva acelui văl tradițional, cunoscut în alte regiuni ca niqaab, paranja, chador, burqa. Avem și noi așa ceva, dar mai lights: baticul tradițional, nelipsit din biserici, desigur, pentru a proteja altarul de bucle sau bretoane periculoase pentru inimile enoriașilor. Dar în Orientul Mijlociu este altar peste tot, iar hijab-ul sau, și mai mult, acoperământul total, sunt de departe cele mai stridente simboluri ale oprimării femeilor.

În concluzie, din 1979 (sunt 39 de ani de atunci) problema hijabului nu doar că nu s-a rezolvat, ci s-a agravat, ceea ce vorbește, pe de o parte, despre nivelul conducătorilor sau elitelor din Iran și nu numai, iar, pe de altă parte, de politicile greșite (cu bună sau rea știință) ale marilor puteri, fiindcă strategia poate fi descrisă simplu: contribuie la paralizia potențialului dușman și vei culege roade împătrit. Trist, dar adevărat, ca să nu mai pomenim că, la cel sărac, nici boii nu trag.

Sursă fotografie: aici